1 Și se sfătuì David cu mai marii preste mii și preste sute, și cu toți capii;
2 Și David zise către toată adunarea lui Israel: De credeți că e bine, și socotiți că este plăcut Domnului Dumnezeului nostru, să trimitem preste tot locul jur împrejur la frații noștri cei rămași în toate țările lui Israel, și cu dânșii și la preoți și la Leviți în cetățile și împrejurimile lor, ca să se adune la noi:
3 Ca să ducem chivotul Dumnezeului nostru la noi; căci în zilele lui Saul nu l-am întrebat.
4 Și zise întreaga adunare, că așa să se facă; căci lucrul erà drept în ochii poporului întreg.
5 Deci adună David tot Israelul dela Sichor în Egipt până la intrarea Hematului, ca să ducă chivotul lui Dumnezeu dela Kiriat-Iearim.
6 Și plecă David cu tot Israelul spre Baala, adecă Kiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului, care şedeà între cherubimi, cari se chiamă după numele său.
7 Şi ei duseră chivotul lui Dumnezeu, pe un car nou din casa lui Abinadab. Şi Uza şi Ahio conduceau carul.
8 Şi David şi tot Izraelul jucau înaintea Domnului din toate puterile, cu cântece şi cu citare, cu harpă, cu tobe, cu cimbale, şi cu trâmbiţe.
9 Şi venind ei la aria lui Chidon, întinse Uza mâna sa, ca să apuce de chivot: căci boii erau să-l răstoarne.
10 Şi se aprinse mânia Domnului asupra lui Uza, şi-l lovì: pentru că şi-a întins mâna spre chivot: şi el murì acolo înaintea lui Dumnezeu.
11 Şi David se scârbì, că a făcut Domnul o spărtură cu Uza: şi numì acel loc Pereţ-Uza, (spărtura lui Uza), până în ziua de astăzi.
12 Şi David se temù de Dumnezeu în acea zi, şi zise: Cum voiu duce chivotul lui Dumnezeu la mine?
13 Deci David nu trase chivotul la dânsul, în cetatea lui David, ci-l abătu în casa lui Obed-Edom, Gatitul.
14 Şi chivotul lui Dumnezeu rămase cu familia lui Obed-Edom în casa lui, trei luni. Şi Domnul binecuvântă casa lui Obed-Edom şi toate ce erau ale lui.