Eterniseed

1 Cronici 21

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și se sculă Satana asupra lui Israel, și ademeni pre David să numere pre Israel.

2 Și David zise către Ioab și către cei mai mari ai poporului: Mergeți, numărați pre Israel dela Beer-Seba, până la Dan: și aduceți-mi numărul lor, ca să-l cunosc.

3 Și Ioab zise: Domnul să facă pre poporul său încă de o sută ori pre cât este acuma! Domnul meu, rege, au nu sunt ei toți servii domnului meu? Pentru ce cere lucrul acesta domnul meu? Pentru ce să se facă aceasta întru păcatul lui Israel?

4 Totuși cuvântul regelui rămase tare în contra lui Ioab. Și ieși Ioab, și merse prin tot Israelul; și se întoarse la Ierusalim.

5 Și dădù Ioab lui David numărul poporului numărat, și erau în tot Israelul o mie de mii și o sută mii bărbați, cari trăgeau sabia, și în Iuda erau patru sute șaptezeci mii bărbați, cari trăgeau sabia.

6 Iar pre Levi și Beniamin nu-i numărase într'aceștia; căci cuvântul regelui erà urît lui Ioab.

7 Și fu rău acest lucru în ochii lui Dumnezeu, și el bătù pre Israel.

8 Și zise David către Dumnezeu: Păcătuit-am foarte, că am făcut aceasta. Și acum iartă păcatul servului tău: căci nebunește foarte am lucrat.

9 Și Domnul vorbì către Gad, văzătorul lui David, zicând:

10 Du-te și spune lui David, zicând: Așa zice Domnul: Trei pedepse pun înainte-ți, alege-ți una din ele, și face-voiu ție.

11 Și așa venì Gad la David, și zise către dânsul: Așa zice Domnul:

12 Alege ție: sau trei ani foamete, sau în timpul de trei luni să fii nimicit, alungat de neamicii tăi, așa ca sabia neamicilor tăi să te ajungă, sau trei zile sabia Domnului, ciuma în țară, și pre îngerul Domnului ucigând în toate hotarele lui Israel. Și acum vezi ce răspuns să duc aceluia care m'a trimis!

13 Și zise David către Gad: Eu în strâmtoare mare sunt: să cad eu în mâna Domnului; căci mare foarte este îndurarea sa; dar să nu cad în mâna omului!

14 Și trimes-a Domnul ciuma preste Israel, și picară din Israel șaptezeci mii de bărbați.

15 Și trimis-a Dumnezeu înger la Ierusalim, ca să-l strice. Și stricând el, văzù Domnul, și-i părù rău de acel rău, și zise către îngerul, care stricà: Destul! oprește acum mâna ta. Și îngerul lui stà lângă aria lui Ornan, Iebuseul.

16 Și ridică David ochii săi, și văzù îngerul Domnului stând intre pământ și între cer, și sabia sa trasă în mâna sa, întinsă preste Ierusalim. Atuncia căzură, David și bătrânii, cu fața la pământ, înveliți cu saci.

17 Și David zise către Dumnezeu: Oare nu sunt eu acela, care am zis să se numere poporul? Eu sunt acela, care a păcătuit și a făcut rău; dar aceste oi, ce au făcut ele? Doamne, Dumnezeul meu, rogu-te, să fie mâna ta preste mine și preste casa părintelui meu, dar nu preste poporul tău, ca să-l pierzi.

18 Și îngerul Domnului zise către Gad, să spună lui David, ca David să se sue, și să ridice altarul Domnului în aria lui Ornan, Iebuseul.

19 Și David se suì după cuvântul lui Gad, pre care l-a vorbit, în numele Domnului.

20 Și întorcându-se Ornan, și văzând îngerul, se ascunse el și cei patru fii ai săi, cari erau cu el. Și Ornan treierà grâu.

21 Și David venì la Ornan: și Ornan căută, și văzù pre David, și ieși din arie, și se plecă lui David cu fața la pământ.

22 Și David zise către Ornan: Dă-mi locul ariei, ca să zidesc acolo altar Domnului. Pentru argint deplin dă-mi-l, și să înceteze plaga dela popor.

23 Și zise Ornan către David: Ia-ți-l și facă domnul meu, regele, ce este bun în ochii lui. Iacă eu dau boii pentru arderi de tot, și carele de treerat pentru lemne, și grâul pentru darul de pâne; toate le dau.

24 Și regele David zise către Ornan: Ba nu! ci-l voiu cumpără pentru argint deplin, și nu voiu luà ce este al tău pentru Domnul, nici îi voiu aduce arderi de tot, lucru de dar.

25 Și așa dete David lui Ornan pentru loc șase sute sicli de aur cumpăniți.

26 Și David zidì acolo altar Domnului, și aduse arderi de tot și sacrificii de bucurie; și el se rugă Domnului, și el îl auzì prin foc din cer pe altarul arderilor de tot:

27 Și Domnul poruncì îngerului, și el vârî sabia sa în teacă.

28 Din timpul acela, când văzù David, că Domnul îl auzise în aria lui Ornan, Iebuseul, sacrifică el acolo.

29 Căci locașul Domnului, pre care-l făcuse Moisi în pustiu, și altarul arderilor de tot erau atuncia pe înălțime în Ghibeon;

30 Dar David nu putù să se ducă înaintea locașului, ca să întrebe pre Dumnezeu; căci el se temù de sabia îngerului Domnului.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.