1 Căci nu voiesc, fraților, ca voi să nu știți, că părinții noștri toți erau supt nour și toți trecură prin mare,
2 Și toți în Moise fură botezați în nour și în mare,
3 Și toți mâncară aceiași mâncare dumnezeiască,
4 Și toți beură aceeași beutură dumnezeiască; căci beau dintr'o piatră dumnezeiască următoare, iar piatra erà Hristos;
5 Dar Dumnezeu nu binevoi în mai mulți dintre dânșii; căci fură răpuși în pustie.
6 Și acestea au fost semne pentru noi, ca să nu fim noi poftitori de rele, după cum au poftit și aceia.
7 Și nu fiți idolatri, ca unii dintre dânșii după cum este scris: „s'a pus poporul să mănânce și să beà, și se sculară să joace“.
8 Nici să nu facem desfrânări, după cum făcură desfrânări unii dintr'înșii și pieriră într'o singură zi douăzeci și trei de mii.
9 Și să nu punem la încercare pe Domnul, după cum îl ispitiră unii dintr'înșii și pieriră de șerpi.
10 Și nu cârtiți, după cum cârtiră unii dintr'înșii și pieriră de perzătorul.
11 Și acestea ca semne li-se întâmplau acelora, dar fu scris spre înțelepțirea noastră, la care au ajuns sfârșiturile veacurilor.
12 Astfel cine gândește că stă neclintit, fie cu luare aminte să nu cază.
13 Încercare nu v'a apucat, decât numai omenească; dar credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui ca voi să fiți încercați peste ce puteți, ci va face deodată cu încercarea și scăparea, ca să puteți răbdà.
14 Deaceea, iubiții mei, fugiți de idolatrie.
15 Ca unor mintoși vă vorbesc; judecați voi ce zic eu.
16 Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtășire cu sângele lui Hristos? Pânea pe care o frângem nu este oare împărtășire cu trupul lui Hristos?
17 Pentru că o singură pâne este, un singur trup suntem noi cei mulți; căci toți ne împărtășim dintr'o singură pâne.
18 Vedeți pe Israel cel firesc; cei care mănâncă jertfele nu sunt oare părtași cu altarul?
19 Ce spun eu dar? Că ce s'a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva?
20 Cică ce înjunghe păgânii, „înjunghe pentru demoni și nu pentru Dumnezeu“, nu voesc dar ca voi să vă faceți părtași cu demonii.
21 Nu puteți beà paharul Domnului și paharul demonilor. Nu puteți să vă împărtășiți de masa Domnului și de masa demonilor.
22 Sau întărâtăm pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari, decât dânsul.
23 Tot este iertat, dar nu orice folosește; tot este iertat, dar nu orice întărește.
24 Nimenea să nu caute ale sale, ci fiecare ale altuia.
25 Mâncați orice se vinde în măcelărie, necercetând ceva pentru știința de sine;
26 „Căci al Domnului este pământul și cele cu care este plin.“
27 Dacă vă va chemà cineva dintre necredincioși și voiți să vă duceți, mâncați orice vă este pus înainte, necercetând ceva pentru știința de sine.
28 Iar dacă vă zice cineva: aceasta a fost jertfită, nu mâncați din pricina aceluia care a spus și a științei de sine — căci al Domnului este pământul și cele cu care este plin —
29 Știință de sine însă zic, nu a ta, ci a altuia, căci pentru ce este judecată starea mea de sinemi de către o altă știință de sine?
30 Dacă eu sunt părtaș darului, pentru ce sunt mustrat de aceea pentru care eu mulțumesc?
31 Deaceea, să mâncați, fie să beți, fie că faceți ceva, faceți tot spre mărirea lui Dumnezeu.
32 Fiți nesmintitori și Iudeilor și Elenilor și bisericei lui Dumnezeu.
33 După cum și eu plac tuturor în tot, necăutând folosul meu însumi, ci pe al multora, ca să fie mântuiți.