1 Iar despre cele dumnezeești daruri, fraților, nu voesc ca voi să nu cunoașteți.
2 Când ierați păgâni, știți că ierați duși spre idoli muți, ca cum ați fi fost mânați.
3 Deaceea vă fac cunoscut că nimenea vorbind în duhul lui Dumnezeu nu zice: anatema fie Iisus; și nimenea nu poate zice: Domn este Iisus, decât numai în duhul sfânt.
4 Sunt însă împărțiri de daruri, dar același duh este;
5 Și sunt împărțiri de slujbe, dar același Domn este;
6 Și împărțiri de lucrări sunt, dar același Dumnezeu este care lucrează toate în toți.
7 Și fiecăruia i-se dă arătarea duhului spre folos.
8 Căci unuia i-se dă prin duhul sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia cuvânt de înțelegere după rânduiala aceluiași duh,
9 Altuia credință în același duh, altuia daruri de tămăduiri în același duh,
10 Altuia lucrări de puteri, altuia profeție, altuia judecări de duh, altuia feluri de limbi, altuia tălmăcire de limbi.
11 Toate acestea însă le lucrează unul și același duh împărțind fiecăruia în parte după cum hotărăște.
12 Căci după cum corpul este unul și are multe membre, dar toate membrele corpului deși multe fiind un corp sunt, așa este și Hristos;
13 Pentru că și într'un singur duh noi toți am fost botezați spre a fi un singur corp, fie Iudei, fie Eleni, fie robi, fie stăpâni de sine, și toți cu un singur duh am fost adăpați.
14 Căci și corpul nu este un singur membru, ci multe.
15 Dacă va fi zis piciorul fiindcă nu sunt mână, nu sunt din corp, nu pentru aceasta nu este din corp.
16 Și dacă va fi zis urechea, fiindcă nu sunt ochiu, nu sunt din corp, nu pentru aceasta nu este din corp.
17 Dacă corpul întreg ar fi un ochiu, unde ar fi auzul? Dacă întreg ar fi auz, unde ar fi mirosul?
18 Astfel dar Dumnezeu a pus membrele, pe fiecare dintre ele în corp, după cum a voit.
19 Dacă însă toate ar fi un singur membru, unde ar fi corpul?
20 Astfel dar sunt multe membre, dar un singur corp.
21 Nu poate ochiul să zică mânii: n'am trebuință de tine, sau capul iarăși să zică picioarelor: n'am trebuință de voi;
22 Ci ale corpului membre, care par a fi mai slabe, sunt cu mult mai mult neapărat trebuitoare,
23 Și cele care ni-se par a fi mai de necinste ale corpului, pe acestea le îmbrăcăm cu mai multă cinste, și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință,
24 Iar cele cuviincioase ale noastre n'au trebuință. Ci Dumnezeu a întocmit corpul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește.
25 Ca să nu fie neunire în corp, ci membrele să îngrijească de-o potrivă unele pentru altele.
26 Și dacă un membru sufere, toate membrele sufere împreună; și dacă un membru este mărit, toate membrele se bucură împreună.
27 Voi dar sunteți corpul lui Hristos și membre în parte.
28 Și pe unii i-a pus Dumnezeu în biserică mai întâiu apostoli, al doilea profeți, al treilea învățători, apoi a pus puteri, în urmă daruri de tămăduiri, ajutorări, îndreptări, feluri de limbi.
29 Oare toți sunt apostoli? Oare toți profeți? Oare toți învățători? Oare toți au puteri?
30 Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc?
31 Râvniți însă darurile mai mari, și la aceasta vă arăt o cale mai înaltă.