1 Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar iubire nu am, m'am făcut aramă sunătoare sau țimbal sgomotos.
2 Și dacă am profeție și știu tainele toate și tot înțelesul lor adânc, și dacă am toată credința încât să strămut munți, iar iubire nu am, nimic nu sunt.
3 Și dacă voiu fi dat de mâncare săracilor toată averea mea, și dacă voiu fi dat corpul meu ca să fiu ars, iar iubire nu am, nimic nu folosesc.
4 Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este plină de bunătăți, iubirea nu râvnește, nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă,
5 Nu este necuviincioasă, nu caută ale sale, nu întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul,
6 Nu se bucură de nedreptate, se bucură însă împreună cu adevărul;
7 Toate le sufere, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
8 Iubirea niciodată nu cade; iar fie profeții, vor fi desființate; fie limbi, vor înceta; fie înțelesul adânc, va fi desființat.
9 Căci în parte cunoaștem, și în parte vorbim profetic;
10 Iar când va fi venit desăvârșitul, ce este în parte va fi desființat.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam părerea ca un copil; când m'am făcut bărbat am desființat cele ale copilului.
12 Căci acum vedem printr'o oglindă într'un chip întunecos, dar atunci față în față; acum cunosc în parte, dar atunci voiu cunoaște în tot, după cum am și fost bine cunoscut.
13 Acum dar rămâne credința, nădejdea, iubirea, aceste trei; iar mai mare dintre acestea este iubirea.