Eterniseed

1 Corinteni 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și eu fraților, n'am putut să vă vorbesc ca unora cu duh, ci ca unora de carne, ca unor de curând născuți în Hristos.

2 Cu lapte v'am hrănit, nu cu bucate; căci nu puteați încă. Dar nici acum nu puteți încă.

3 Pentru că tot firești sunteți. Căci deoarece între voi este râvnire și ceartă și desbinări, nu sunteți oare firești și umblați după felul omului?

4 Căci când unul zice: eu sunt al lui Pavel, iar altul: eu sunt al lui Apoline, nu sunteți oameni?

5 Deci ce este Apoline? Și ce este Pavel? Slujitori prin care ați crezut, și după cum Domnul a dat fiecăruia.

6 Eu am sădit, Apoline a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească;

7 Astfel nici care sădește este ceva, nici care udă, ci care face să crească, Dumnezeu.

8 Cel care sădește și cel care udă una sunt, iar fiecare va luà plata sa potrivit muncii sale.

9 Căci ai lui Dumnezeu suntem noi împreună lucrători; ai lui Dumnezeu pământ de arat, a lui Dumnezeu clădire sunteți voi.

10 După al lui Dumnezeu dar, care îmi fu dat, ca arhitect înțelept am pus temelie, și altul clădește de-asupra. Dar fiecare să ià sama cum clădește de-asupra.

11 Căci nimenea nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos.

12 Iar dacă cineva clădește de-asupra pe temelie aur, argint, pietri prețioase, lemne, fân, trestie,

13 Lucrul fiecăruia cunoscut se va face; pentru că ziua va arătà, că în foc se descopere, și ce fel este lucrul, fiecăruia focul însuși va încercà.

14 Dacă al cuiva lucru, pe care-l va fi clădit, va rămâneà, plată va luà;

15 Iar dacă lucrul cuiva va fi fost ars de tot, păgubit va fi de plata lui, dar el însuși va fi mântuit, însă așa ca prin foc.

16 Nu știți că sunteți templul lui Dumnezeu și duhul lui Dumnezeu locuește în voi?

17 Dacă cineva strică templul lui Dumnezeu, pe acesta Dumnezeu îl va stricà; pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt, cum sunteți voi sfinți.

18 Nimenea să nu se amăgească pe sine însuși; dacă cineva gândește, că este înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nemintos, ca să fie înțelept.

19 Căci înțelepciunea lumii aceștia este nemintoșie înaintea lui Dumnezeu. Pentru că scris este: „Cel care prinde cu mâna pe înțelepți în viclenia lor”.

20 Și iar: „Domnul cunoaște gândurile înțelepților, că sunt deșerte”.

21 Deaceea nimenea să nu se laude între oameni; căci tot este al vostru.

22 Fie Pavel, fie Apoline, fie Chefa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele de față, fie cele viitoare, tot este al vostru,

23 Iar voi sunteți ai lui Hristos, și Hristos al lui Dumnezeu.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.