1 Însfârșit se aude la voi de desfrânare, și de-o astfel de desfrânare cum nu este nici între păgâni, încât să aibă cineva pe femeia tatălui său.
2 Și voi v'ați fălit, și nu v'ați întristat mai vârtos, ca să fie dat la o parte din mijlocul vostru cel care a făptuit lucrul acesta?
3 Căci eu nefiind de față cu corpul, dar de față fiind cu duhul, am judecat acum ca cum ași fi de față, pe cel care astfel a săvârșit aceasta,
4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunați fiind voi împreună și duhul meu cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos
5 Să dați pe unul ca acesta satanei spre peirea cărnii, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus.
6 Nu este bun cuvântul laudei voastre! Nu știți că puțin aluat dospește toată frământătura?
7 Curățiți bine aluatul cel vechiu, ca să fiți frământătură proaspătă, după cum sunteți fără aluat; căci și Paștile noastre Hristos înjunghiat fu.
8 Deaceea să serbăm nu cu aluat vechiu, nici cu aluat de răutate și viclenie, ci cu azime de curățenie și adevăr.
9 V'am scris în epistola mea ca să nu vă amestecați cu desfrânați
10 Nu cu desăvârșire să nu vă amestecați cu desfrânații lumii acesteia sau cu cei porniți spre tot felul de înavuțire și cu răpitori sau cu idolatri, fiindcă atunci trebue să ieșiți din lume.
11 Astfel dar v'am scris să nu vă amestecați, dacă vre-unul numindu-se frate, este desfrânat sau pornit spre orice fel de înavuțire, sau idolatru, sau înfruntător, sau bețiv, sau răpitor, cu unul ca acesta, nici să nu mâncați împreună.
12 Căci ce am eu să judec pe cei din afară? Nu judecați voi oare pe cei dinlăuntru?
13 Pe cei din afară Dumnezeu îi va judecà. „Daţi la o parte pe cel rău dintre voi înşivă”.