1 Iar despre cele ce mi-ați scris, bine este pentru om să nu atingă femeie;
2 Din pricina desfrânărilor însă fiecare aibă femeia sa, și fiecare aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul deă femeiei datoria, asemenea și femeia bărbatului ei.
4 Femeia nu este stăpână pe corpul ei, ci bărbatul; asemenea bărbatul nu este stăpân pe corpul lui, ci femeia.
5 Nu vă lipsiți unul pe altul, afară numai dacă este ceva din învoială pentru un timp cuvenit, ca să vă îndeletniciți cu postul și rugăciunea, și iarăși să fiți la un loc, pentru ca satana să nu vă întărâte la păcat din pricina necumpătării voastre.
6 Iar aceasta o zic din îngăduință, nu din poruncă.
7 Doresc ca toți oamenii să fie cum sunt și eu însumi; dar fiecine are darul său dela Dumnezeu, unul așa, iar altul într'altfel.
8 Iar celor necăsătoriți le zic și mai ales văduvelor, bine este pentru dânșii dacă vor fi rămas ca și mine:
9 Dar dacă nu se înfrânează căsătorească-se; căci mai bine este a se căsători, decât a se aprinde.
10 Iar celor care sunt căsătoriți le poruncesc, nu eu ci Domnul, femeia să nu se despartă de bărbat,
11 — Iar și dacă se va fi despărțit, rămâie necăsătorită sau să fie împăcată cu bărbatul ei, și bărbatul să nu-și lase femeia. —
12 Celorlalți însă le zic eu, nu Domnul: dacă vreun frate are femeie necredincioasă și ea încuviințează să locuească cu dânsul, să nu și-o lase;
13 Și dacă vre-o femeie are bărbat necredincios și acesta încuviințează să șază cu dânsa, să nu-și lase bărbatul.
14 Căci bărbatul necredincios sfințit este în femeia sa, și femeia necredincioasă sfințită este în fratele bărbat: fiindcă altfel copii voștri sunt necurați, iar acum sunt sfinți.
15 Dacă dar necredinciosul se desparte, să se despartă; nu este robit fratele sau sora în unele ca acestea. În pace ne-a chemat Dumnezeu.
16 — Căci ce știi tu, femeie, dacă vei scăpa pe bărbatul tău, sau ce știi tu, bărbatule, dacă vei scăpa pe femeia ta? —
17 Fără numai să știe: după cum fiecăruia i-a împărțit Domnul, după cum Dumnezeu a chemat pe fiecare, astfel să umble. Și astfel pun eu la cale în toate bisericile.
18 A fost cineva chemat, fiind tăeat împrejur? Să nu se facă netăeat împrejur; este cineva chemat, fiind în netăiere împrejur? Să nu se facă tăeat împrejur.
19 Tăerea împrejur nimic nu este și netăerea împrejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu este totul.
20 Fiecare în chemarea prin care fù chemat, în aceasta rămâe.
21 Ai fost chemat rob fiind? Nu-ți fie grije; ci și dacă ești în stare să fii de sine stătător, folosește-te mai mult.
22 Căci robul chemat în Domnul este de sine stătător al Domnului; asemenea și de sine stătătorul chemat fiind este rob al lui Hristos.
23 Drept preț ați fost cumpărați; nu vă faceți robi ai oamenilor.
24 Fiecare în ce fù chemat, fraților, în aceasta rămâe la Dumnezeu.
25 Iar despre fecioare n'am poruncă dela Domnul, îmi dau însă cu părerea ca un miluit de Domnul ca să fiu credincios.
26 Deci socotesc că pentru nevoia de acum este bine aceasta, că este bine pentru om să fie astfel.
27 Ești legat cu femeie? Nu căutà desfacere; ești fără femeie? Nu căutà femeie.
28 Dar și dacă te vei fi însurat, n'ai greșit; și fecioara dacă se va fi măritat n'a greșit; dar unii ca aceștia suferință vor aveà în trupul lor, eu însă vă cruț.
29 Dar aceasta zic, fraților, timpul este scurt de tot: ca de aci înainte și cei care au femei să fie ca cum n'ar aveà,
30 Și cei care plâng, ca cum n'ar plânge, și cei care se bucură, ca cum nu s'ar bucurà, și cei care cumpără, ca cum n'ar stăpânì,
31 Și cei care se folosesc de lume, ca cum n'ar aveà folos de dânsa; căci fața lumii acesteia trece.
32 Voesc însă ca să fiți fără griji. Neînsuratul poartă grijă de cele ale Domnului, cum să placă Domnului;
33 Iar care s'a însurat poartă grije de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34 Împărțite sunt și femeia și fecioara: nemăritată poartă grije de cele ale Domnului, ca să fie sfântă și cu corpul și cu duhul; iar care s'a măritat poartă grije de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35 Și aceasta o zic spre folosul vostru chiar, nu ca să arunc a-supra voastră laț, ci pentru a sporì bunacuviință și stăruința la Domnul, netrași fiind în multe griji.
36 Iar dacă gândește cineva, că se poartă urît față de fiica sa, dacă este preste floarea vârstei nemăritată, și dacă trebue să fie în astfel de împre-jurare măritată, facă ce voește; nu greșește, căsătorească-se.
37 Cine stă însă nemișcat în inima sa, neavând ne-voe, dar are stăpânire preste voința sa, și în a sa inimă a găsit cu cale aceasta, ca să țină pe fiica sa, bine va face.
38 Astfel și cel care mărită pe fiica sa face bine, și care n'o mărită mai bine va face.
39 Femeia pe cât timp este în viață bărbatul ei este legată de dânsul; iar dacă va fi murit bărbatul, este de sine stăpână ca să se mărite cu cine voește, numai în Domnul să se mărite.
40 Dar, după părerea mea, mai fericită este dacă rămâne astfel; și gândesc și eu că am duhul lui Dumnezeu.