1 Vedeți ce fel de mare iubire ne-a dat nouă Tatăl ca să fim numiți fii ai lui Dumnezeu, și suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaște, fiindcă nu-l cunoscu pe dânsul.
2 Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, și nu s'a arătat încă ce vom fi. Știm că, dacă se va fi arătat, vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea după cum este.
3 Și oricine, care are nădejdea aceasta într'însul, se curățește pe sine, după cum acela curat este.
4 Oricine care făptuește păcatul, săvârșește și călcarea legii și păcatul este călcarea legii.
5 Și voi știți că acela s'a arătat, ca să ridice păcatele, și într'însul nu este păcat.
6 Oricine, care rămâne într'însul, nu păcătuește; oricine care păcătuește, nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copii, nimenea să nu vă amăgească. Cine făptuește dreptatea este drept, după cum și acela drept este;
8 Cine săvârșește păcatul, este din deavolul, pentru că dela început deavolul păcătuește. Pentru aceea s'a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să sfărâme lucrurile deavolului.
9 Oricine care este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui rămâne într'însul; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta sunt învederați fiii lui Dumnezeu și fiii deavolului: oricine care nu făptuește dreptate nu este din Dumnezeu, adecă cine nu-și iubește pe fratele său.
11 Pentru că aceasta este solia pe care ați auzit-o dela început, ca să ne iubim unii pe alții;
12 Nu după cum era Cain din cel rău și ucise pe fratele său; și pentru ce-l ucise? Fiindcă lucrurile lui erau rele, iar ale fratelui său drepte.
13 Și nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște.
14 Noi știm că ne-am strămutat din moarte la viață, că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte.
15 Oricine care urăște pe fratele său este omorîtor de oameni, și știți, că orice omorîtor de oameni nu are viață vecinică rămânând într'însul.
16 În aceasta am cunoscut iubirea, că acela și-a pus sufletul său pentru noi; și noi datori suntem să punem sufletele pentru frați.
17 Iar cine are avutul lumii și privește pe fratele său, care are trebuință, și-și închide inima întorcându-se dela dânsul, cum rămâne într'însul iubirea lui Dumnezeu?
18 Copii, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci în faptă și adevăr.
19 Și în aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr, și vom liniști inimile noastre înaintea lui Dumnezeu
20 De orice ne-ar învinui inima noastră, fiindcă Dumnezeu este mai mare, decât inima noastră și cunoaște tot.
21 Iubiților, dacă inima noastră nu ne învinuiește, avem îndrăzneală la Dumnezeu,
22 Și, orice cerem, primim dela dânsul, pentru că păzim poruncile lui și facem cele plăcute înaintea lui.
23 Și aceasta este porunca lui, ca să credem numele Fiului său, Iisus Hristos, și să ne iubim unii pe alții, după cum ne-a dat poruncă.
24 Și cine păzește poruncile lui într'însul, rămâne și el într'însul; și în aceasta cunoaștem că rămâne în noi, din duhul pe care ni l-a dat.