1 Și iată, venì un om al lui Dumnezeu din Iuda la Bet-El prin cuvântul Domnului; și Ieroboam stà lângă altar, ca să tămăieze.
2 Și a strigat spre altar prin cuvântul Domnului și zise: Altare, altare! așa zice Domnul. Iată! fiu se va naște casei lui David, cu numele Iosia, și va jertfì deasupra ta pre preoții înălțimilor, care tămăiază preste tine; și oase de om se vor arde preste tine.
3 Și în acea zi dădù un semn, zicând: Acesta este semnul, că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despicà, și cenușa depe el se va vărsà.
4 Și auzind Ieroboam, regele, cuvântul omului lui Dumnezeu, ce a strigat spre altarul din Bet-El, întinse mâna sa depe altar, zicând: Prindeți-l. Și a secat mâna lui, pre care a intins-o către dânsul, de nu putù să o întoarcă la sine.
5 Și se despică altarul, și se vărsă cenușa depe altar, după semnul, ce dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului.
6 Și a răspuns regele, și zise către omul lui Dumnezeu: Roagă-te Domnului Dumnezeului tău, și cere-i pentru mine, ca să se reîntoarcă mâna mea la mine. Și s'a rugat omul lui Dumnezeu către Domnul, și s'a întors mâna regelui la sine, și a fost ca și mai înainte.
7 Și regele zise către omul lui Dumnezeu: Vino cu mine acasă, și te înfiripează, și-ți voiu da dar.
8 Dar omul lui Dumnezeu zise regelui: Jumătate din casa ta de-mi vei da, nu voiu întrâ la tine; nici voiu mâncà pâne, nici voiu beà apă în locul acesta.
9 Căci așa-mi este poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: Să nu mănânci pâne, și să nu bei apă, și să nu te întorci pe calea pe care ai mers.
10 Și se pornì pe altă cale, și nu se întoarse pe calea, ce venise la Bet-El.
11 Iar în Bet-El locuià un bătrân profet; și au venit fiii săi, și-i spuseră toate faptele, ce le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Bet-El; au spus părintelui lor și cuvintele, ce le-a vorbit către rege.
12 Și zise către părintele lor: Pe ce cale a plecat? Că fiii lui văzură pe ce cale a plecat omul lui Dumnezeu, carele venise din Iuda.
13 Și zise fiilor săi: Puneți-mi șaua pe asin: și-i puseră șaua pe asin, și el încălecă pe el.
14 Și se duse pe urma omului lui Dumnezeu, și-l află șezând sub un stejar, și-i zise: Tu ești omul lui Dumnezeu, carele a venit din Iuda? Și el zise: Eu sunt.
15 Și a zis lui: Vino cu mine acasă, și mănâncă pâne.
16 Iar el a zis: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să mă duc cu tine; nici voiu mâncà pâne, nici voiu beà apă cu tine în locul acesta.
17 Căci poruncitu-mi-s'a prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci pâne, nici să bei apă acolo, nici să te întorci pe calea, pe care ai mers.
18 Dar el îi zise: Și eu profet sunt ca tine: și un înger îmi grăi mie prin cuvântul Domnului, zicând: Întoarce-l pre el cu tine în casa ta, spre a mâncă pâne și a beà apă: dar el îi minți.
19 Și se întoarse cu el, și a mâncat pâne în casa lui, și a beut apă.
20 Și când ședeà la masă, veni cuvântul Domnului către profetul, care-l întorsese;
21 Și a strigat către omul lui Dumnezeu, ce venise din Iuda, zicând: Așà zice Domnul: Fiindcă n'ai ascultat de vocea Domnului, și n'ai păzit porunca, ce-ți dădù Domnul Dumnezeul tău,
22 Ci te-ai întors, și ai mâncat pâne, și ai beut apă, în locul de care ți-a zis: Să nu mănânci pâne, nici să beai apă; leșul tău nu va venì în mormântul părinților tăi.
23 Și după ce a mâncat pâne și a beut, pus-au ei șaua pe asin pentru profetul, pre care l-a întors.
24 Și el a plecat, și-l întâmpină un leu pe cale, care-l omorî; și leșul lui rămase aruncat în cale, și asinul stătù lângă el, și leul stătù lângă leș.
25 Și iată, bărbați trecură, și văzură leșul aruncat în cale, și leul, ce stà lângă leș; și venind, au spus aceasta în cetatea, unde locuià profetul cel bătrân.
26 Și când auzì profetul, ce l-a întors din cale, zise: Acesta este omul lui Dumnezeu, carele nu ascultă de vocea Domnului: pentru aceasta Domnul îl dădù pre el leului, care l-a sfâșiat, și l-a omorît, după cuvântul Domnului, ce el a zis lui.
27 Și vorbì către fiii săi, zicând: puneți-mi șaua pe asin; și ei i-au pus șaua.
28 Și se duse, și a aflat leșul aceluia aruncat în cale, și asinul și leul stând lângă leș; dar leul nu mâncase leșul, nici sfâșiase asinul.
29 Și a ridicat profetul leșul omului lui Dumnezeu, și l-a pus pe asin, și l-a adus înapoi, și veni în cetate profetul cel bătrân, ca să plângă și să-l îmmormânteze.
30 Și a pus leșul aceluia în mormântul său, și l-a plâns, zicând: Vai, fratele meu!
31 Și după ce-l îmmormântă, a vorbit fiilor săi, zicând: După ce voiu murì, îmmormântați-mă și pre mine în mormântul, unde se îmmormântă omul lui Dumnezeu; și puneți oasele mele lângă oasele lui.
32 Căci se va împlinì aceea, ce vorbì prin cuvântul Domnului despre altarul din Bet-El, și despre toate casele înălțimilor, care sunt în cetățile Samariei.
33 După întâmplarea aceasta nu se întoarse Ieroboam din calea lui cea rea, ci făcù iarăși din mulțimea poporului preoți pentru înălțimi; pre cine voi îl sfinți, și ei se făcură preoți ai înălțimilor.
34 Și se făcù acest prilegiu de păcătuire casei lui Ieroboam, ca să se stârpească și să se nimicească depe pământ.