Eterniseed

1 Împărați 17

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, zise lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, nu va fi în anii aceștia nici roadă nici ploaie, fără numai după cuvântul meu.

2 Și a fost cuvântul Domnului către el, zicând:

3 Du-te de aicia, și apucă către răsărit, și te ascunde lângă pârăul Cherit, ce este în fața Iordanului.

4 Și vei beà din pârău; zis-am și corbilor să te nutrească acolo.

5 Și se duse el, și făcù după cuvântul Domnului, că merse, și șezù lângă pârăul Cherit, din fața Iordanului.

6 Și-i aduceau lui dimineață corbii pâne și carne, și seara pâne și carne; și el beà din pârău.

7 Și trecând zile, secă pârâul, fiindcă nu erà ploaie pre pământul acela.

8 Și a-fost cuvântul Domnului către el, zicând:

9 Scoală-te, du-te la Tarepta Sidonului, și șezi acolo, că iată, zis-am acolo unei femei văduve să te nutrească.

10 Și sculându-se, se duse la Tarepta; și cum venì la poarta cetății, iată, acolo erà o femeie văduvă strângând vreascuri, și strigă către ea, și zise: Adu-mi, rogu-te, puțină apă în vas, ca să beau.

11 Și pe când, mergeà să-ia-ducă, strigă el la dânsa, și zise: Adu-mi, rogu-te, și o bucată de pâne în mâna ta.

12 Iar ea zise: Viu este Domnul Dumnezeul tău, azimă nu am, ci numai o mână de făină într'o vadră, și puțin oleiu într'un ulcior; și iată, eu strâng două lemnișoare, ca să merg, și să pregătesc aceasta pentru mine și fiul meu; și o vom mâncà, și vom murì.

13 Iar Ilie îi zise: Nu te teme; mergi și fă, cum ai zis; dar fă mai întâiu o mică azimă pentru mine, adă-mi-o, și apoi fă și pentru tine și fiul tău.

14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Vadra de făină nu va scădeà și ulciorul de oleiu nu se va împuținà, până în ziua în care Domnul va da ploaie pre pământ.

15 Și ea merse, și făcù după cuvântul lui Ilie; și mâncă ea și el și casa ei zile multe:

16 Vadra de făină nu scăzù, și ulciorul de oleiu nu se împuțină, după cuvântul Domnului, pre care-l vorbì prin Ilie.

17 Și după acestea se îmbolnăvì fiul femeii, stăpâna casei, și boala lui erà grea foarte, că nu mai rămase suflare în el.

18 Și ea zise lui Ilie: Ce este mie și ție, omule al lui Dumnezeu? Venit-ai oare la mine, ca să rechemi în amintirea mea nelegiuirile mele, și să omori pre fiul meu?

19 Și el zis-a ei: Dă-mi pre fiul tău. Și-l luă pre dânsul din sânul ei, și-l suì în camera de sus, unde locuià el, și-l culcă pre patul său;

20 Și strigă către Domnul și zise: Domnul Dumnezeul meu! Oare tu dus-ai răul și preste văduva, la care locuesc eu, omorînd pre fiul ei?

21 Și se întinse de trei ori preste copil, și strigă către Domnul, și zise: Domnul Dumnezeul meu, să se reîntoarcă, rogu-te, sufletul copilului acestuia într'însul!

22 Și Domnul auzì vocea lui Ilie; și se reîntoarse sufletul copilului într'însul, și trăì.

23 Și Ilie luă pre copil, și-l pogorî din camera de sus în casă, și-l dădù mumei sale. Și Ilie zise: Iată, fiul tău trăiește!

24 Și femeia zise către Ilie: Acum din aceasta cunosc, că tu ești om a lui Dumnezeu, și că cuvântul Domnului în gura ta este adevăr.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.