1 Și după multe zile fost-a cuvântul Domnului către Ilie, în anul al treilea, zicând: Du-te, arată-te lui Ahab; și voiu da ploaie pre pământ.
2 Și se duse Ilie să se arate lui Ahab.
3 Și erà foamete mare în Samaria. Și Ahab chemă pre Obadia, care erà preste casa sa; (iar Obadia se temeà de Domnul foarte;
4 Căci când Iezabel stârpì pre profeții Domnului, Obadia luă o sută de profeți, și-i ascunse pre ei, câte cincizeci într'o peșteră, și-i nutrì cu pâne și cu apă);
5 Și Ahab zise către Obadia: Cutreeră țara la toate isvoarele apelor și la toate râurile: poate vom aflà iarbă, spre a păstrà vieața cailor și a catârilor, ca să nu ne lipsim de dobitoace.
6 Deci își împărțiră țara, ca să o cutreere pre ea; Ahab merse pre o cale deosebi, și Obadia merse pre altă cale deosebi.
7 Și mergând Obadia pre cale, iată îl întâmpină Ilie; și acela îl cunoscù, și căzù pre fața sa, și zise: Tu ești, domnul meu Ilie?
8 Și el a zis lui: Eu sunt; du-te, zi domnului tău: Iată, Ilie este aicia!
9 Și zise acela: Ce am păcătuit, ca să dai pre servul tău în mâna lui Ahab, să mă omoare?
10 Viu este Domnul Dumnezeul tău! nu este popor, nici regat, unde să nu fie trimis domnul meu, ca să te caute; și când i-s'a spus: Nu este, atuncia făcut-a el să jure regatul și poporul, că nu te aflară:
11 Și acum tu zici: Mergi, zi domnului tău: Iată Ilie este aicia!
12 Și va fi, îndată ce eu voiu plecà dela tine; Spiritul Domnului te va duce, unde eu nu știu; și când voiu merge, și voiu spune lui Ahab de tine, și el nu te va aflà, mă va omorî. Dar eu, servul tău, mă tem de Domnul din tinerețea mea.
13 Au nu s'a spus domnului meu ce am făcut eu, când Iezabel ucise pre profeții Domnului, în ce chip am ascuns o sută de bărbați din profeții Domnului, câte cincizeci într'o peșteră, și i-am nutrit pre ei cu pâne și cu apă?
14 Și acum tu zici: Du-te, de spune domnului tău: Iată, Ilie este aicia; și el mă va omorî.
15 Și Ilie zise: Viu este Domnul Dumnezeul oștirilor, căruia stau! astăzi mă voiu arătà lui.
16 Plecă deci Obadia spre întâmpinarea lui Ahab, și spusu-i-a. Și Ahab merse spre întâmpinarea lui Ilie.
17 Și cum văzù Ahab pre Ilie, zise către el Ahab: Tu ești cel ce amărăști pre Israel?
18 Iar el zise: Eu nu amărăsc pre Israel, ci tu și casa părintelui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului, și ați umblat după Baali.
19 Și acum trimite, și adună la mine pre tot Israelul pe muntele Carmel, și pre cei patru sute de profeți ai Astarteelor, cari mănâncă la masa Iezabelei.
20 Și trimise Ahab către toți fiii lui Israel, și adună pre profeți pre muntele Carmel.
21 Și se apropie Ilie de tot poporul, și zise: Până când veți schiopătà? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-l pre dânsul; iar dacă Baal, urmați pre acesta. Și poporul nu răspunse lui nici un cuvânt.
22 Atuncia zise Ilie către popor: Numai eu am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbați.
23 Deci să ni-se dea doi junci, și ei să-și aleagă un junc lor, și să-l bucățească, și să-l pună pre lemne, dar foc să nu pună; și eu voiu pregăti celalalt junc, și-l voiu pune pre lemne, dar foc nu voiu pune.
24 Și să chemați numele zeilor voștri, și eu voiu chemà numele Domnului; și va fi, că zeul, carele va răspunde cu foc, acela să fie Dumnezeu. Și răspunse tot poporul, și zise: Bun este cuvântul.
25 Și zise Ilie către profeții lui Baal: Alegeți-vă un junc, și pregătiți-l întâiu voi, căci sunteți mulți; și chemați numele zeilor voștri, dar foc să nu puneți.
26 Și ei luară juncul, ce-l dădù lor, și-l pregătiră, și chemară numele lui Baal de dimineață până la amiazăzi, zicând: Ascultă-ne pre noi, Baale! dar nu erà nici voce, nici ascultare; și săriau împrejurul altarului, pre care-l zidiseră.
27 Și la amiazăzi, Ilie bătându-și joc de ei, ziceà: Chemați cu voce mai tare, căci zeu este el: sau vorbește, sau se află în treabă, sau este în călătorie, sau, poate, doarme, și se va trezì.
28 Și-l chemau cu voce tare, și se tăiară după datina lor cu cuțite și cu lance, până ce sângele se revărsă preste ei.
29 Și trecând miezul zilei, și ei profețind până la ora pentru aducerea jertfei de seară, tot nu venì nici voce, nici ascultare, nici luare aminte.
30 Atuncia zise Ilie către tot poporul: Apropiați-vă de mine. Și tot poporul se apropiă de dânsul: Și a dres altarul Domnului cel risipit.
31 Și luă Ilie douăsprezece pietri, după numărul semințiilor fiilor lui Iacob, către carele a fost cuvântul Domnului, zicând: Israel va fi numele tău;
32 Și cu pietrile zidi altar în numele Domnului; și a făcut groapă în jurul altarului, după lărgimea de două măsuri de sămănătură;
33 Și așeză lemnele, și bucăți juncul, și-l puse pe lemne;
34 Și zise: Umpleți cu apă patru vedre, și le vărsați preste arderi de tot și preste lemne. Și zise: Faceți așà și de a doua oară; și au făcut a doua oară. Și zise: Faceți așà și de a treia oară: și au făcut a treia oară.
35 Și curgeà apă împrejurul altarului, și groapa o umplù cu apă.
36 Și în ora când se aduceà jertfa de seară, se apropià Ilie, profetul, și zise: Doamne Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac și al lui Israel, fie știut astăzi, că tu ești Dumnezeu în Israel, și eu servul tău, și că după cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.
37 Auzi-mă, Doamne; auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta, că tu, Doamne, ești Dumnezeu, și tu întoarce inima lor înapoi.
38 Atuncia a căzut foc dela Domnul, și a mistuit arderile de tot și lemnele, și pietrile și țărână, și a supt și apa din groapă.
39 Și văzând tot poporul, căzù pe fața sa, și zise: Domnul, acesta este Dumnezeul; Domnul, acesta este Dumnezeul.
40 Și zise lor Ilie: Prindeți pre profeții lui Baal; nici unul din ei să nu scape; și-i prinseră; și-i pogorî Ilie la pârâul Kișon, și-i junghiă acolo.
41 Și Ilie zise către Ahab: Suie-te, mănâncă și beà, căci se aude vuet de mare ploaie.
42 Și se suì Ahab să mănânce și să beà, și Ilie se suì în vârful Carmelului, și s'a plecat la pământ, și-și puse fața sa în genunchele sale;
43 Și zise servului său: Suie-te acum, și caută spre mare; și se suì și căută, și zise: Nu e nimica. Și Ilie zise: Mergi iarăși, până la a șaptea oară.
44 Și a șaptea oară zise: Iată, un nor mic, ca o palmă de om, se ridică din mare! Și el zise: Suie-te, zi lui Ahab: Înhamă, și te pogoară, ca să nu te oprească ploaia.
45 Și s'a întâmplat între acestea, cerul se întunecă de ploaie și de vânt, și s'a făcut ploaie mare. Și se suì Ahab în trăsura sa, și se duse la Ezreel.
46 Și mâna Domnului a fost preste Ilie, și încingându-și coapsele sale, alergă înaintea lui Ahab până la intrarea în Ezreel.