1 Și se apropriară zilele lui David, ca să moară; și poruncì lui Solomon fiul său, zicând:
2 Eu merg în calea a tot pământul; iar tu întărește-te și să fii bărbat;
3 Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind legile lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, precum este scris în legea lui Moisi, ca să fii fericit în toate câte vei lucra, și ori-unde te vei întoarce,
4 Ca să întărească Domnul cuvântul său, care-l vorbi pentru mine, zicând: Dacă fiii tăi vor luà aminte la căile lor, umblând înaintea mea cu credință, cu toată inima și cu tot sufletul lor, nu va lipsì din tine bărbat depe tronul lui Israel.
5 Și încă tu știi câte a făcut mie Ioab, fiul Teruiei, ce a făcut la cei doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter, pre cari i-a ucis, și a vărsat în pace sângele de resbel, și a adus sângele resbelului în cingătoarea cea dela coapsa sa, și în încălțămintele dela picioarele sale.
6 Fă deci după înțelepciunea ta; și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în mormânt.
7 Iar către fiii lui Barzillai din Galaad să arăți bunătate, și să fie ei din cei ce vor mâncà la masa ta; căci ei veniră la mine, când eu am fugit dela fața lui Absalom, fratele tău.
8 Și iată! la tine este Șimei, fiul lui Ghera, Beniaminitul dela Bahurim, carele mă blestemă cu blestem greu, în ziua când mergeam la Mahanaim; dar se pogorî spre întâmpinarea mea la Iordan, și i-am jurat lui pe Domnul, zicând: Nu te voiu omorî cu sabia.
9 Şi acum nu-l lăsà pre el nepedepsit: că bărbat înţelept eşti tu, şi ştii ce să-i faci tu, ca să pogori cu sânge cărunteţea lui în mormânt.
10 Şi adormì David cu părinţii săi, şi se îmmormântă în cetatea lui David.
11 Şi zilele câte a domnit David preste Israel, fură patruzeci de ani: şapte ani a domnit în Hebron, şi treizeci şi trei de ani a domnit în Ierusalim.
12 Şi şezù Solomon pe tronul lui David, părintele său; şi se întărì foarte regatul său.
13 Şi Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat-Şeba, muma lui Solomon; şi ea zise: Vii cu pace? Şi el zise: Cu pace.
14 Şi el zise: Cuvânt am a-ţi spune: şi ea zise: Vorbeşte.
15 Şi el zise: Tu ştii, că al meu erà regatul, şi către mine tot Israelul a îndreptat faţa, ca să fiu rege; dar se întoarse regatul, şi se făcù al fratelui meu; căci dela Domnul a fost al lui.
16 Acum cer cerere dela tine; să nu mă respingi.
17 Şi-i zise: Vorbeşte. Şi el zise: Vorbeşte, rogute, către regele Solomon, (că el nu te va respinge), să-mi deà mie pre Abişag, Şunamita, de femeie.
18 Şi Bat-Şeba zise: Bine, voiu vorbì pentru tine cu regele.
19 Deci Bat-Şeba venì la regele Solomon, ca să vorbească cu dânsul pentru Adonia. Şi regele se sculă înaintea ei, şi i-se închină, şi se puse pe tronul său, şi s'a pus tron pentru muma regelui, şi ea şezù la dreapta lui.
20 Şi ea zise: O mică cerere cer dela tine; nu mă respinge. Şi-i zise regele: Cere, muma mea, că nu te voiu respinge.
21 Şi ea zise: Să se deà Abişag, Şunamita, lui Adonia, fratele tău, de femeie.
22 Şi regele Solomon răspunse, şi zise mumei lui: Şi pentru ce ceri pre Abişag, Şunamita, pentru Adonia? cere şi domnia pentru dânsul, că el este fratele meu mai mare decât mine, şi cere şi pentru Abiatar, preotul, şi pentru Ioab fiul lui Teruiei.
23 Şi regele Solomon jură pe Domnul, zicând: Aşà să-mi facă Domnul, şi încă mai mult, dacă nu chiar în contra vieţii sale vorbì Adonia acest cuvânt.
24 Şi acum viu este Domnul, care mă întărì, şi mă puse pe tronul lui David, părintele meu, şi care-mi făcù casă, precum a vorbit, astăzi se va omorî Adonia.
25 Şi regele Solomon trimise prin Benaia, fiul lui Iehoiada, şi-l lovì de murì.
26 Şi lui Abiatar, preotul, zise regele: Mergi la Anatot pe câmpul tău, că tu eşti om vinovat morţii; iar astăzi nu te voiu omorî, că tu ai purtat chivotul Domnului, înaintea lui David, părintele meu, şi ai suferit ce a suferit părintele meu.
27 Aşà gonì Solomon pre Abiatar, ca să nu mai fie preot Domnului, spre a împlinì cuvântul Domnului, care-l vorbì pentru casa lui Elie în Şilo.
28 Şi venì ştire lui Ioab; că Ioab s'a plecat după Adonia, iar după Absalom nu s'a plecat, Şi Ioab fugì în cortul Domnului, şi se apucă de coarnele altarului.
29 Şi se spuse regelui Solomon, că Ioab a fugit în cortul Domnului, şi iată, el este lângă altar.
30 Şi Solomon trimise pre Benaia în cortul Domnului, şi-i zise: Aşà zice regele: Ieşi! Iar el zise: Nu: că aicia voiu murì. Şi Benaia aduse cuvântul regelui, zicând: Aşà vorbì Ioab, şi aşà îmi răspunse.
31 Şi-i zise regele: Fă după cum a zis, şi loveşte-l, şi immormântează-l, şi aşà depărtează dela mine şi dela casa părintelui meu sângele cel nevinovat, pre care l-a vărsat Ioab;
32 Şi să întoarcă Domnul sângele lui pe capul lui; că a lovit pre doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni decât dânsul, şi i-a ucis cu sabia, şi părintele meu David n'a ştiut: pre Abner, fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, şi pre Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda.
33 Sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab şi pe capul seminţiei lui în veci: iar lui David şi seminţiei lui, şi casei lui, şi tronului său, să-i fie pace dela Domnul în veci.
34 Şi aşà se suì Benaia, fiul lui Iehoiada, îl lovì și-l omorî; și se îmmormântă în casa sa, în pustiu.
35 Și regele a pus pre Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul aceluia preste oastea, și pre Zadok, preotul, l-a pus regele în locul lui y Abiatar.
36 Și regele a trimis de a chemat pre z Șimei, și i-a zis: Zidește-ți o casă în Ierusalim, și să șezi acolo, și să nu ieși de acolo nici încoace nici încolo.
37 Că va fi, în ziua când vei ieși, și vei trece a pârăul Kedron, să știi, că vei muri, și b sângele tău să vie pe capul tău.
38 Și zise Șimei către regele: Bun este cuvântul; după cum a vorbit domnul meu regele, așa va face servul tău. Și Șimei șezù în Ierusalim multe zile.
39 Și a fost, după trecerea de trei ani, că fugiră doi servi ai lui Șimei către c Achiș, fiul lui Maaca, regele din Gat: și se spuse lui Șimei, zicând: Iată! servii tăi sunt în Gat.
40 Și se sculă Șimei, și înșeuă asinul său, și se duse la Gat la Achiș, ca să caute pre servii săi; și se duse Șimei, și aduse pre servii săi din Gat.
41 Și se spuse lui Solomon, că Șimei s'a dus din Ierusalim la Gat, și s'a întors.
42 Și regele trimise de a chemat pre Șimei, și i-a zis: Oare nu te-am jurat pe Domnul, și ți-am mărturisit, zicând: În ziua când vei ieși, și te vei duce încoace și încolo, să știi, că vei muri; și tu mi-ai spus: Bun este cuvântul ce am auzit.
43 Pentru ce dar n'ai păzit jurământul Domnului, și porunca, pe care ți-am dat-o?
44 Și mai zise regele către Șimei: Tu cunoști d tot răul, și știe inima ta ce ai făcut lui David, părintele meu: acum e întoarcă Domnul răul tău pe capul tău:
45 Și regele Solomon fie binecuvântat și f tronul lui David fie întărit înaintea Domnului în veci.
46 Și așa poruncì regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el ieși, și-l lovì de murì. Așà regatul s'a întărit în mâna lui Solomon.