1 Și Benhadad, regele Siriei, adună toată oastea sa; și cu el erau treizeci și doi de regi, și cai și care; și s'a suit, și a împresurat Samaria, și se luptă în contră-i.
2 Și trimise soli în cetate către Ahab, regele lui Israel, și zise lui: Așà zice Benhadad:
3 Argintul tău și aurul tău este al meu, și femeile tale și copiii tăi cei frumoși sunt ai mei.
4 Și răspunse regele lui Israel, și zise: După cuvântul tău, doamne, rege, al tău sunt eu și toate câte am.
5 Și se întoarseră solii, și ziseră: Așà răspunde Benhadad, zicând: Fiindcă am trimis către tine, zicând: Argintul tău și aurul tău, femeile tale și copiii tăi, să-i dai mie:
6 Mâne pe la ora aceasta trimite-voiu servii mei la tine, și vor cercetà casa ta și casele servilor tăi; și orice va fi plăcut ochilor tăi, se va da în mânile lor, și ei vor luà.
7 Atuncia chemă regele lui Israel pre toți bătrânii țării, și zise: Luați aminte, rogu-vă, și vedeți, cum acesta caută răutate; căci trimise cătră mine pentru femeile mele și copiii mei, argintul meu și aurul meu, și nu i-am oprit nimica.
8 Și ziseră lui toți cei bătrâni și tot poporul: Să nu asculți, nici să-i învoești.
9 Deci zis-a el către solii lui Benhadad: Spuneți domnului meu, regele: Toate pentru câte ai trimis la servul tău la început voiu face; dar acest lucru nu pot să fac. Și solii merseră, și aduseră lui răspunsul.
10 Și trimise din nou Benhadad către el, și zise: Așà să-mi facă zeii și încă mai mult, dacă țărâna Samariei va ajunge spre a umple mâna a tot poporul, care stă la picioarele mele.
11 Și-i răspunse regele lui Israel, și zise: Spuneți-i: Cel ce încinge armele să nu se mândrească, ca cel ce le scoate.
12 Și când Benhadad auzì cuvântul acesta, se aflà bând, el și regii, în corturi, și zise servilor săi: Înșirați-vă de bătaie; și s'au înșirat de bătaie împotriva cetății.
13 Și iată, se apropiă de Ahab, regele lui Israel, un profet, zicând: Așà zice Domnul: Vezi toată mulțimea aceasta mare? Iată, eu o voiu da în mâna ta astăzi, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
14 Și Ahab zise: Prin cine? Și el răspunse: Așà zice Domnul: Prin tinerii mai marilor preste provincii. Atuncia zise Ahab: Cine va începe bătaia? Și el răspunse: Tu.
15 Atuncia el numără pre tinerii mai marilor preste provincii: și au fost două sute treizeci și doi: și după ei numără pre tot poporul, pre toți fiii lui Israel, șapte mii.
16 Și au ieșit pela miazăzi. Iar Benhadad beà și se îmbătà în corturi, el și regii, cei treizeci și doi de regi, cari-l ajutau.
17 Și ieșiră tinerii mai marilor preste provincii; și Benhadad trimise, și se spuse lui, zicând: Bărbați au ieșit din Samaria.
18 Și el zise: De au ieșit spre pace, prindeți-i vii: și de au ieșit spre resbel, prindeți-i vii.
19 Ieșit-au deci din cetate acești tineri ai mai marilor preste provincii, și oastea, care-i urmà pre ei;
20 Și lovì fiecare pre omul său; și Sirienii fugiră, și-i urmări pre ei Israel; și Benhadad, regele Siriei, scăpă pre un cal, împreună cu călăreții.
21 Și a ieșit regele lui Israel, și a lovit călăreții și carele, și făcù între Sirieni ucidere mare.
22 Și se apropiă profetul de regele lui Israel, și zis-a lui: Du-te, reîntărește-te, și cugetă, și vezi ce faci; căci după împlinirea anului regele Siriei se va sui asupră-ți.
23 Iar servii regelui Siriei ziseră acestuia: Zeul lor este zeul munților, pentru acesta ne-a răpus; iar dacă ne vom luptà cu dânșii în șes, desigur noi îi vom răpune pre ei.
24 Fă deci lucrul acesta: Scoate pre fiecare rege din locul său, și pune în locul lor căpitenii.
25 Iar tu întocmește-ți armata, cum a fost acea, care ai pierdut-o: cal în loc de cal și car în loc de car; și să ne luptăm cu dânșii în șes; și desigur îi vom răpune. Și el ascultă de vocea lor, și făcù așa.
26 Și după trecerea anului, numără Benhadad pre Sirieni, și se sui la Afek, să se lupte cu Israel.
27 Și fiii lui Israel se numărară, și provăzându-se cu ale hrănii, se duseră spre întâmpinarea lor; și tăbărîră fiii lui Israel în fața lor ca două turme mici de capre; iar Sirienii umplură țara.
28 Și se apropiă un om al lui Dumnezeu, și vorbì către regele lui Israel, și zise: Așà zice Domnul: Fiindcă Sirienii ziseră: Domnul este zeul munților, iar nu zeul văilor, deaceea voiu da în mâna ta toată această mare mulțime: și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
29 Și ei stătură în tabără față unùl către altul șapte zile; și în ziua a șaptea începură lupta, și bătură fiii lui Israel din Sirieni o sută de mii de pedestri într'o zi.
30 Iar cei rămași fugiră la Afek spre cetate; și căzù zidul preste douăzeci și șapte de mii din bărbații rămași. Și Benhadad fugì, și intră în cetate, și se ascunse în camera cea mai din lăuntru.
31 Și ziseră către el servii lui: Iată auzit-am, că regii casei lui Israel sunt regi miloși: Să ne punem deci saci preste coapsele noastre și funii pre capetele noastre, și să ieșim înaintea regelui lui Israel; poate lăsà-va ție viața.
32 Se încinseră deci cu saci preste coapsele lor și cu funii pre capetele lor, și veniră la regele lui Israel, și ziseră: Servul tău Benhadad, zice: Rogu-te, lasă-mă să trăiesc. Și el zise: Trăiește încă? Fratele meu este.
33 Și bărbații aceștia socotiră aceasta drept semn bun, și se grăbiră a prinde cuvântul, ce el a scăpat a zice, și ziseră: Fratele tău Benhadad! Și Ahab a zis: Duceți-vă, aduceți-l. Și când venì la dânsul Benhadad, îl sui în carul său.
34 Și Benhadad a zis către el: Cetățile, ce a luat părintele meu dela părintele tău, le voiu înapoià; și-ți vei face uliți în Damasc, cum a făcut și părintele meu în Samaria. Și eu, zis-a Ahab, te voiu lăsà să pleci cu acest legământ. Așà el făcù legământ cu dânsul, și-l lăsă să plece.
35 Și un bărbat din fiii profeților zis-a către aproapele său, după cuvântul Domnului: Lovește-mă rogu-te; iar acest om nu voi să-l lovească.
36 Atunci el a zis lui: Fiindcă n'ai ascultat de vocea Domnului, iată, ducându-te dela mine, un leu te va ucide. Și cum se duse dela el, 'il află un leu, și-l ucise.
37 Aflând el pre alt om, zis-a: Lovește-mă rogu-te; și omul îl lovì, și-l rănì.
38 Atuncia dusu-s'a profetul, și așteptat-a pre rege în cale, și prefăcutu-s'a, punând văl pre ochii săi.
39 Și când regele treceà, el strigat-a către rege, și zis-a: Servul tău ieșit-a la resbel, și iată, un om retrăgându-se, aduse la mine un om, și zise: Păzește pre omul acesta; și dacă cumva va lipsì, atuncia vieața ta va răspunde pentru vieața lui, sau vei plătì un talant de argint.
40 Și pre când servul tău făcù cevà încoace și încolo, nu se mai află. Și zis-a către regele lui Israel: Cutare este condamnarea ta, tu însuți ai hotărît-o.
41 Atunci el se grăbì, și-și ridică vălul dela ochii săi; și-l cunoscù regele lui Israel, că erà dintre profeți.
42 Și zis-a către el: Așà zice Domnul: Fiindcă tu ai dat drumul din mâna ta omului, pre carele eu îl hotărîsem pierderii; deaceea vieața ta va răspunde pentru vieața aceluia, și poporul tău pentru poporul său.
43 Şi regele lui Israel dusu-s'a la casa sa trist şi nemulţumit, şi sosì în Samaria.