1 Fost-a după acestea, că Nabot, Ezreeleanul, aveà vie în Ezreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.
2 Și vorbì Ahab către Nabot, zicând: Dă-mi mie via ta, ca să-mi fie grădină de verdețuri, că este aproape de casa mea; și-ți voiu da pentru dânsa o vie mai bună decât aceasta; sau de-ți place, îți voiu da prețul ei în argint.
3 Iar Nabot zise lui Ahab: Să mă ferească Domnul a-ți da moștenirea părinților mei.
4 Și intră Ahab trist și nemulțumit în casa sa de cuvântul, ce-i vorbise Nabot, Esreeleanul, zicând: Nu-ți voiu da moștenirea părinților mei. Și se culcă pre patul său, și-și întoarse fața sa, și nu mâncă pâne.
5 Și veni la el Iezabel, femeia sa, și-i zise lui: Pentru ce inima ta este tristă, și nu mănânci pâne?
6 Și el a răspuns ei: Pentru că am vorbit lui Nabot, Ezreeleanul, și am zis lui: Dă-mi via ta pentru argint, sau, de voiești, îți voiu da altă vie în locul ei; iar el a zis: Nu-ți voiu da ție via mea.
7 Și-i zise Iezabel, femeia sa: Oare mai domnești tu preste Israel? Scoală-te, mănâncă pâne, și fie voioasă inima ta; eu îți voiu da via lui Nabot, Ezreeleanul.
8 Atuncia scrise ea epistole în numele lui Ahab, și le sigilă cu sigilul lui și trimise epistolele către bătrânii și către diregătorii, cari erau în cetatea lui Nabot, cari locuiau acolo împreună cu el.
9 Și ea scrise în epistole, zicând: Prochemați un post, și puneți pre Nabot în fruntea poporului;
10 Și puneți doi oameni nelegiuiți în față cu el, ca să mărturisească în contra lui, zicând: Tu ai blestemat pre Dumnezeu și pre rege. Atuncia scoateți-l, și ucideți-l cu pietri, ca să moară.
11 Și-i făcură bărbații cetății sale, bătrânii și diregătorii, cari locuiau în cetatea lui, după cum le-a poruncit Iezabel, și cum erà scris în epistolele, pre care ea le trimisese lor:
12 Ei prochemară un post, și puseră pre Nabot în fruntea poporului;
13 Și întrară doi oameni nelegiuiți, și șezură în fața lui, și mărturisiră oamenii cei nelegiuiți în contra lui Nabot înaintea poporului, zicând: Nabot blestemă pre Dumnezeu și pre rege. Atuncia îl scoaseră din cetate, și-l uciseră cu pietri, până ce murì.
14 Și trimiseră către Iezabel, zicând: Nabot s'a ucis cu pietri, și a murit.
15 Și cum auzì Iezabel, că Nabot s'a ucis cu pietri, și că a murit, zise Iezabel lui Ahab: Scoală-te, stăpânește via lui Nabot, Ezreeleanul, care se împotrivì a o da ție pentru argint; că Nabot nu mai trăiește, ci a murit.
16 Și cum auzì Ahab, că Nabot a murit, el se sculă, și se pogorî în via lui Nabot, Ezreeleanul, ca să o stăpânească.
17 Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, Tișbitul, zicând:
18 Scoală-te, și te pogoară spre întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care domnește în Samaria; iată, în via lui Nabot este, unde se pogorî, ca să o stăpânească!
19 Și vei vorbi către dânsul, zicând: Așa zice Domnul: Ucis-ai, stăpânit-ai? Și vei mai vorbi către dânsul, zicând: Așa zice Domnul: În locul, unde cânii au lins sângele lui Nabot, vor linge cânii și sângele tău; da, pre al tău.
20 Și zise Ahab către Ilie: Ce, mă aflași, neamice? Și el răspuns-a lui: Te-am aflat; căci te-ai vândut pre tine, ca să faci rele în ochii Domnului.
21 Iată, vorbește Domnul: Răutate voiu aduce preste tine, și voiu măturà în urma ta, și voiu stârpì din ai lui Ahab pre tot sufletul parte bărbătească, și pre cel închis și pre cel liber din Israel;
22 Și voiu face casa ta ca și casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și ca și casa lui Baașa, fiul lui Ahija, pentru mânia, cu care m'ai mâniat, trăgând pre Israel în păcat.
23 Și pentru Iezabel încă vorbește Domnul, zicând: Cânii vor mâncà pre Iezabel aproape de zidul dela Ezreel.
24 Cine din ai lui Ahab va murì în cetate, cânii îl vor mâncà, și cine va murì în câmp, păsările ceriului îl vor mâncà.
25 (Cu adevărat nimenea fusese asemenea ca Ahab, care se vândù pre sine, ca să facă rele în ochii Domnului după cum îl întărâtă pre el Iezabel, femeia lui.
26 Și el făcù fapte urâcioase foarte, umblând după idoli, în totul cum au făcut și Amoreii, pre cari Domnul îi alungă de dinaintea fiilor lui Israel).
27 Și, cum auzì Ahab cuvintele acestea, își sfâșiă vestmintele sale, și puse sac pe carnea sa, și postì, și se culcă în sac, și umblă umilit.
28 Și a fost cuvântul Domnului către Ilie, Tișbitul, zicând:
29 Văzuși, cum s'a umilit Ahab înaintea mea? Pentru că s'a umilit înaintea mea, nu voiu aduce rele în zilele sale, ci în zilele fiului său voiu aduce rele preste casa sa.