1 Și a Solomon se încuscrì cu Faraon, regele Egiptului, și luă pre fica lui Faraon, și o aduse în b cetatea lui David, până să sfârșească de zidit c casa sa, și d casa Domnului, și e zidul Ierusalimului jur împrejur.
2 Iar poporul jertfià pe înălțimi: că nu erà zidită casă numelui Domnului până în zilele acelea.
3 Și Solomon g iubià pre Domnul, h umblând după legile lui David, părintele său: numai că el jertfià și tămâià pe înălțimi.
4 Și i dusu-s'a regele la Ghibeon, ca să jertfească acolo; j căci aceasta erà înălțimea cea mare: o mie de arderi de tot aduse Solomon pe acest altar.
5 La Ghibeon se arătă Domnul lui Solomon l în visul nopții; și Dumnezeu zise: Cere ce să-ți dau ție?
6 Și Solomon zise: Tu ai arătat mare iubire servului tău David, părintele meu; că a n umblat înaintea ta cu credință și cu dreptate și cu întregimea inimii către tine, și ai păstrat lui această mare iubire, și i-ai o dat fiu, care șade pe tronul său, precum este astăzi.
7 Și acum Domnul Dumnezeul meu, tu ai făcut pre servul tău rege în locul lui David părintele meu, p și eu sunt un copil mic, nu știu nici q să ies, nici să intru.
8 Și servul tău se află în mijlocul poporului tău, pre care r l-ai ales, un popor mare, s care nu se poate socotì, nici numără, de mulțime.
9 Deci dă servului tău inimă, ce înțelege u să judece pre poporul tău, v să deosebească între bine și rău; că cine ar puteà judecà pre poporul tău cel numeros foarte?
10 Și cuvântul erà bun în ochii Domnului, că cerù Solomon acest lucru.
11 Și Dumnezeu îi zise: Pentru că ai cerut acest lucru, și n'ai cerut ție zile multe, și n'ai cerut pentru tine avuție, și x n'ai cerut viața neamicilor tăi, ci ai cerut pentru tine cunoștință de a înțelege judecata,
12 Iată! fac după cuvântul tău; Iată! îți dau inimă înțeleaptă și cu cunoștință, încât asemenea ție n'a fost înaintea ta, nici asemenea ție nu se va scula după tine.
13 Și ceeace n'ai cerut îți dau: avuție și onoare, încât nu va fi asemenea ție nimenea între regi, în toată vieața ta.
14 Și dacă vei umblà în căile mele, păzind legile și poruncile mele, precum a umblat David, părintele tău, apoi voiu lungì zilele tale.
15 Și Solomon se deșteptă, și iată, a fost vis. Și el venì la Ierusalim, și stătù înaintea chivotului legii Domnului, și aduse arderi de tot și jertfe de bucurie, și f făcù ospăț pentru toți servii săi.
16 Atuncia veniră două femei meretrice la regele, și stătură înaintea lui.
17 Și a zis una din femei: Rogu-mă domnul meu, eu și femeia aceasta ședem într'o casă, și eu născui la dânsa în casă.
18 Și s'a întâmplat în a treia zi după nașterea mea, că născù și această femeie, și noi eram împreună, nici un străin nu erà la noi în casă; numai noi amândouă eram în casă.
19 Și murì fiul acestei femei noaptea; că s'a culcat pre dânsul.
20 Și se sculă ea în mijlocul nopții, și luă pre fiul meu de lângă mine, pre când serva ta dormià, și-l culcă la sânul său, și pre fiul ei cel mort îl culcă la sânul meu.
21 Și mă sculai dimineața, ca să alăptez pre fiul meu, și iată erà mort! și cercetându-l pre dânsul dimineața, iată, nu erà fiul meu, pre care l-am născut!
22 Iar femeia cealaltă zise: Ba nu; ci fiul meu este cel viu, și fiul tău cel mort; iar aceea zise: Ba nu, ci fiul tău este cel mort, și fiul meu cel viu. Așà vorbiră ele înaintea regelui.
23 Atuncia zise regele: Aceasta zice: Acesta, cel viu, este fiul meu, și cel mort fiul tău; și aceea zice: Ba nu; ci acel mort este fiul tău și cel viu fiul meu.
24 Și regele zise: Aduceți-mi o sabie; și aduseră sabie înaintea regelui.
25 Și regele zise: Tăiați pre copilul cel viu în două; și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte.
26 Atuncia zise femeia, al căreia fiul cel viu erà, către rege, căci li-se turbură inima de milă pentru fiul ei, și ea zise: Rogu-te, domnul meu, dă-i ei pre copilul cel viu, și nu-l omorî: iar aceea zise: Să nu fie nici al meu, nici al tău, tăiați-l.
27 Și răspunse regele, zicând: Dați-i pre copilul cel viu, și nu-l omorîți, că ea este muma lui.
28 Și tot Israelul auzì judecata, ce o judecă regele, și se temură înaintea regelui; căci văzură, că înțelepciunea lui Dumnezeu erà într'însul, de a face judecată.