1 Şi regele Solomon adună în Ierusalim pre bătrânii lui Israel şi pre toţi capii seminţiilor, pre mai marii caselor părinteşti ai fiilor lui Israel la sine, ca să aducă chivotul legii Domnului din cetatea lui David, adecă Sionul.
2 Şi aşă se adunară toţi bărbaţii lui Israel la regele Solomon în sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a şaptea.
3 Şi veniră toţi bătrânii lui Israel, şi preoţii ridicară chivotul.
4 Şi aduseră chivotul Domnului, şi cortul întrunirii, şi toate vasele cele sacre, cari erau în cort; preoţii şi Leviţii le aduseră pre ele.
5 Şi regele Solomon şi toată comunitatea lui Israel cea adunată la el, împreună cu el jertfiră înaintea chivotului oi şi boi, de nu se puteau nici socotì, nici numără, de mulțimea lor.
6 Și preoții aduseră chivotul legii Domnului la locul său, în oraculul casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile cherubimilor.
7 Că cherubimii aveau aripile întinse preste locul chivotului, și cherubimii acoperiau chivotul și pârghiile lui pe deasupra.
8 Și pârghiile așa de lungi erau, încât capetele pârghiilor se vedeau din sanctuar de dinaintea oraculului; dar de afară nu se vedeau; și ele se află acolo până în ziua de astăzi.
9 În chivot nu era nimic decât cele două table de piatră, pre cari Moisi le pusese acolo în Horeb, unde Domnul încheiă legamânt cu fiii lui Israel, când ieșiră din pământul Egiptului.
10 Și a fost, când ieșiră preoții din sanctuar, că nor umplù casa Domnului:
11 Și nu putură preoții să steă, ca să servească, de nor; că mărirea Domnului umpluse casa Domnului.
12 Atuncia zise Solomon: Domnul a zis, că va locuì în întunerec.
13 Zidit-am ție casă de locuință, loc ca să locuiești în veci.
14 Și întorcându-și regele fața sa binecuvântă toată adunarea lui Israel, (și toată adunarea lui Israel stà).
15 Și el zise: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, carele îndeplinì prin mâna sa ceeace a făgăduit cu gura sa lui David, părintele meu, zicând:
16 Din ziua, în care am scos pre poporul meu Israel din Egipt, nu am ales dintre toate semințiile lui Israel nici o cetate, în care să se zidească casă, și în care să fie numele meu; ci pre David am ales, ca el să fie preste poporul meu Israel.
17 Și erà în inima lui David, părintele meu, ca să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
18 Dar Domnul zise lui David, părintele meu: Fiindcă este în inima ta să zidești casă numelui meu, bine faci, că este aceasta în inima ta.
19 Dar tu să nu zidești casa; ci fiul tău, care va ieși din coapsele tale, acela să zidească casă numelui meu.
20 Și Domnul îndeplinì cuvântul său, pre care l-a făgăduit; și m'am ridicat eu în locul lui David, părintele meu și șed pre tronul lui Israel, după cum a făgăduit Domnul; și am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
21 Și am însemnat acolo loc pentru chivotul, în care se află legământul Domnului, ce-l încheiă cu părinții noștri, când i-a scos pre ei din pământul Egiptului.
22 Și stând Solomon înaintea altarului Domnului, înaintea întregei adunări a lui Israel, își întinse mânile sale către cer;
23 Și zise: Domnul Dumnezeul lui Israel! nu este Dumnezeu asemenea ție, în cer sus și pre pământ jos, u, carele păzești legământul și îndurarea către servii tăi, ce umblă înaintea ta din toată inima lor;
24 Cel ce ai împlinit servului tău David, părintele meu, tot ce ai făgăduit lui; tu ai făgăduit cu gura ta și cu mâna ta ai îndeplinit, cum este în ziua aceasta.
25 Și acum Domnul Dumnezeul lui Israel, îndeplinește servului tău David, părintele meu, aceeace ai făgăduit lui, zicând: Nu va lipsì din tine bărbat de dinaintea mea, șezător pe tronul lui Israel; numai de vor luà aminte fiii tăi la căile lor, ca să umble înaintea mea, cum ai umblat tu înaintea mea.
26 Și acum, Dumnezeul lui Israel! rogu-mă să se adeverească cuvântul tău David, părintele meu.
27 Că oare cu adevărat va locuì Dumnezeu pe pământ? Iată, cerul și ceriurile ceriurilor nu te încap; cu cât mai puțin casa aceasta, pre care am zidit-o eu!
28 Totuși privește la rugăciunea servului tău, și la cererea Domnului Dumnezeului meu să auzi strigarea și rugăciunea, cu care se roagă servul tău înaintea ta astăzi;
29 Fie ochii tăi deșchiși spre casa aceasta noaptea și ziua, spre locul, de carele ai zis: Numele meu va fi acolo: ca să auzi rugăciunea, cu care servul tău se roagă în locul acesta.
30 Şi ascultă cererea servului tău şi a poporului tău Israel, cu care se vor rugà în locul acesta; şi ascultă-i tu din locul şederii tale, din cer, şi ascultându-i, iartă-i.
31 De va păcătui vre-un om asupra aproapelui său, i-se va impune jurământ, şi-l va face să se jure, şi jurământul va venì înaintea altarului tău în casa aceasta;
32 Atuncia tu ascultă din cer, şi fă, şi judecă pre servii tăi, condamnând pre cel vinovat, aşà ca să se întoarcă preste capul lui fapta lui; şi îndreptând pre cel drept, aşà ca să faci lui după dreptatea lui.
33 Când va fi lovit poporul tău de neamici, pentru că au păcătuit ţie, şi se va reîntoarce către tine, şi va mărturisì numele tău, şi va aduce ţie rugi şi cereri în casa aceasta;
34 Atuncia auzi din cer şi iartă păcatul poporului tău Israel, şi adu-i din nou în pământul, pre care l-ai dat părinţilor lor.
35 Când se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, pentru că a păcătuit ţie, de te vor rugà în locul acesta, şi vor mărturisì numele tău, şi se vor reîntoarce dela păcatele lor, după ce i-ai umilit pre ei;
36 Atunci ascultă-i din cer, şi iartă păcatele servilor tăi şi ale poporului tău Israel, învăţându-i calea cea bună, pre care se cade să umble; şi dă ploaie pre pământul tău, ce tu l-ai dat poporului tău de moştenire.
37 Foamete de va fi pe pământ, ciumă de va fi, arsură în grâu, pălitură, lăcustă, sau omidă de va fi, neamicul lor în cetăţi de i-ar împresurà pre ei în cuprinsul lor, în orice plagă, în orice boală de vor fi;
38 Toată rugăciunea, toată cererea ce va face vre-un om, sau întreg poporul tău Israel, când va recunoaşte fiecare rana inimei sale, şi va întinde mânile sale către casa aceasta,
39 A- tuncia tu auzi din cer, din locul şederii tale, şi iartă, şi fă, şi dă fiecăruia după căile lui, după cum vei cunoaşte inima lor; (căci tu, numai tu, cunoşti inimile tuturor fiilor oamenilor);
40 Ca să se teamă de tine în toate zilele, câte vor trăì pe pământul, pre care l-ai dat părinţilor noştri.
41 Şi pre străinul, carele nu este din poporul tău Israel, dar pentru numele tău vine din pământ depărtat;
42 (Căci vor auzì numele tău cel mare, şi mâna ta cea tare, şi braţul tău cel întins, şi vor venì, şi se vor rugà în casa aceasta),
43 Auzi-l din cer, din locul şederii tale, şi fă lui toate, pentru care străinul strigă către tine; ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău, şi să se teamă de tine, ca şi poporul tău Israel; şi ca să cunoască, că după numele tău se numeşte casa aceasta, ce eu am zidit.
44 Când poporul tău va ieşì la luptă asupra neamicilor săi, acolo unde îl vei trimite pre el, şi se va rugà Domnului spre cetatea ce tu ai ales, şi spre casa ce am zidit numelui tău,
45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lui şi cererea lui, şi fă-i dreptate.
46 Când vor păcătui ţie, ( căci nu este om, care să nu păcătuiască), şi te vei mânia asupra lor, şi-i vei da în mânile neamicului, aşà că învingătorii lor îi vor duce prinşi în pământul neamicului, departe sau aproape,
47 Şi atuncia vor venì în sine-şi în pământul, unde fură duşi prinşi, şi se vor întoarce, şi se vor rugà ţie în pământul acelora, cari i-au dus prinşi, zicând: Am păcătuit, am nelegiuit, am nedreptăţit;
48 Şi aşà se vor întoarce către tine din toată inima lor, şi din tot sufletul lor, în pământul neamicilor lor, cari iau dus prinşi, şi se vor rugà ţie, privind către pământul lor, ce tu l-ai dat părinţilor lor, către cetatea ce ai ales, şi către casa ce am zidit numelui tău,
49 Atuncia ascultă din cer, din locul şederii tale, rugăciunea lor şi cererea lor, și fă lor dreptate:
50 Și iartă pre poporul tău, ce a păcătuit ție, și toate fărădelegile, prin care vinovați s'au făcut înaintea ta, și fă ca ei să afle îndurarea înaintea celor, ce i-au dus pre ei prinși, ca să aibă milă de ei:
51 Că ei poporul tău sunt, și moștenirea ta, pre care tu l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier.
52 Fie deci ochii tăi deschiși spre cererea servului tău și spre cererea poporului tău Israel, ca să-i auzi pre ei în toate strigările lor către tine.
53 Căci deosebit-ai pre ei de toate popoarele pământului, ca să fie moștenirea ta, după cum ai făgăduit prin Moisi, servul tău, când ai scos pre părinții noștri din Egipt, Doamne.
54 Și sfârșind Solomon toată rugăciunea și cererea aceasta către Domnul, se sculă de dinaintea altarului Domnului, unde erà îngenunchiat pre genunchii săi, cu mânile sale întinse către cer.
55 Și stătù, și binecuvântă toată adunarea lui Israel cu voce tare, zicând:
56 Binecuvântat fie Domnul, carele a dat repaus poporului său Israel, după toate câte a făgăduit: n'a căzut nici unul din toate cuvintele cele bune, pre care le-a făgăduit lui Moisi, servul său.
57 Fie Domnul Dumnezeul nostru cu noi, cum a fost cu părinții noștri! Să nu ne lase pre noi, nici să ne părăsească.
58 Să plece inimile noastre spre el, ca să umblăm, în toate căile lui, și să păzim toate poruncile lui și legile lui și judecățile lui, ce le dădù părinților noștri!
59 Și aceste cuvinte ale mele, cu cari m'am rugat înaintea Domnului, să fie ziua și noaptea aproape dinaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca să facă dreptate servului său, și dreptate poporului său Israel, după trebuința fiecăreia zile:
60 Ca să cunoască toate popoarele pământului, că Domnul, el singur este Dumnezeu, și nimenea altul.
61 Fie deci inima voastră întreagă către Domnul Dumnezeul nostru, ca să umblați în legile lui, și să păziți poruncile lui, ca și în ziua aceasta.
62 Și regele, și tot Israelul cu el, aduseră jertfă înaintea Domnului.
63 Și jertfa de bucurie, ce aduse Solomon Domnului, a fost: douăzeci și două de mii de boi, și o sută douăzeci mii de oi.
64 Așà sfințiră regele și toți fiii lui Israel casa Domnului. In aceeași zi sfințì regele mijlocul curții cea din fața casei Domnului, că acolo aduse arderi de tot și daruri de pâne și grăsimea jertfelor de bucurie; fiindcă altarul cel de aramă de dinaintea Domnului erà prea mic, spre a cuprinde arderea de tot și darul de pâne și grăsimea jertfelor de bucurie.
65 Și Solomon serbă atuncia serbătoare, și tot Israelul împreună cu dânsul; adunare mare a fost ( dela intrarea Hamath până la râul Egiptului), înaintea Domnului Dumnezeului nostru, șapte zile și alte șapte zile, patrusprezece în totul).
66 Și a opta zi dădù drumu poporului, și ei binecuvântară pre rege, și se duseră la corturile lor, bucurându-se și voioși pentru toate bunătățile ce Domnul făcù către David, servul său, și către Israel, poporul său.