1 Fost-a un om din Ramataim-Tofim, din muntele lui Efraim, a cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf, un Efraitean:
2 Și el aveà două femei: numele uneia era Hanna, și numele celeialalte Penina. Penina aveà copii, iar Hanna nu aveà copii.
3 Și acest om se suià din cetatea sa din an în an, ca să se închine, și să jertfească Domnului Dumnezeului oștirilor în Șilo, și acolo erau cei doi fii ai lui Elie, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.
4 Și în ziua, în care Elkana sacrificà, el da femeii sale Penina și la toți fiii și fetele ei părți.
5 Iar Hannei îi da o parte îndoită; că iubià pe Hanna, Dară Domnul închisese pântecele ei.
6 Și rivala ei o împungeà foarte, spre a o întristà, că Domnul închisese pântecele ei.
7 Și așà se întâmplà în fiecare an; și de câteori ea se suià în casa Domnului, așà o întristà, încât ea plângeà și nu mâncà.
8 Și Elkana, bărbatul ei, zise către dânsa: Hanna, de ce plângi? și de ce nu mănânci? și de ce e întristată inima ta? nu sunt eu mai bun ție decât zece fii?
9 Și Hanna se sculă, după ce ei mâncară și beură în Șilo, (și Elie preotul ședeà pe scaun lângă unul din usciorii templului Domnului).
10 Și ea era cu sufletul amărît, și se rugà Domnului și plângeà;
11 Și făcù vot, și zise: Doamne Dumnezeul oștirilor, dacă vei căutà spre întristarea servei tale, și dacă îți vei aduce aminte de mine, și nu vei uità pre serva ta, și dacă vei da servei tale un copil parte bărbătească, eu îl voiu da Domnului pentru toate zilele vieții lui, și briciul nu se va sui pe capul lui.
12 Și când ea urmà a se rugà înaintea Domnului, Elie luă seama la gura ei.
13 Și Hanna vorbià întru inima ei; numai buzele ei se mișcau, dară vocea ei nu se auzià. Și Elie socotià că erà beată.
14 Și zise Elie către dânsa: Până când te vei îmbătà? Du-te de te trezește!
15 Iar Hanna răspunse, și zise: Nu, Domnul meu, femeie cu sufletul întristat sunt eu; nici vin nici orice altă beutură îmbătătoare nu am beut, ci am revărsat sufletul meu înaintea Domnului.
16 Nu luà pre serva ta drept o femeie fărădelege; că din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum.
17 Și Elie răspunse și zise: Mergi în pace, și Dumnezeul lui Israel să împlinească cererea ta, ce tu i-ai făcut.
18 Și ea zise: Fie ca serva ta să afle har în ochii tăi! Și femeia se duse în calea ei, și ea mâncă, și fața ei nu mai era tristă.
19 Și ei se sculară de dimineață, se închinară înaintea Domnului, se înturnară, și veniră la casa lor în Rama. Și Elkana cunoscù pre Hanna, femeia lui, și Domnul își aduse aminte de ea. Nașterea lui Samuil și consacrarea lui spre slujba sanctuarului.
20 Și după curgerea zilelor Hanna, zămislind, născù un fiu, și chemă numele lui Samuel, că zise ea: Dela Domnul l-am cerut pre el. —
21 Şi bărbatul Elkana se sui împreună cu toată casa sa, ca să jertfească Domnului jertfa de tot anul şi votul său.
22 Şi Hanna nu se sui; că zise bărbatului ei: Nu voiu merge până ce pruncul va fi înţercat şi atuncia îl voiu aduce, ca să-l înfăţişez Domnului, şi să rămână acolo pentru totdeauna.
23 Şi Elkana, bărbatul, ei îi zise: Fă ceeace este bun în ochii tăi, rămâi până ce-l vei fi înţercat, Numai să îndeplinească Domnul cuvântul său! Şi femeia rămase, şi alăptă fiul ei, până ce-l înţercă.
24 Şi înţercându-l, ea îl sui cu dânsa; şi luând cu sine trei tauri, o efă din floarea făinii, şi un foiu de vin, ea-l aduse în casa Domnului în Şilo, copilul încă fiind mic foarte.
25 Şi junghiară un taur, şi aruncă pruncul la Elie;
26 Şi ea zise: O Domnul meu! viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, ce a stat aici înaintea ta, spre a se rugà Domnului.
27 Pentru acest prunc m'am rugat; şi Domnul mi-a îndeplinit cererea ce am făcut lui.
28 Deaceea îl împrumut Domnului; pentru toate zilele vieţii lui va fi împrumutat Domnului. Şi ei se închinară acolo înaintea Domnului.