Eterniseed

1 Samuel 17

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și Filistenii adunară oștirile lor pentru resbel, și se strânseră la Șoco, care este cetate a lui Iuda, și tăbărîră între Șoco și Azeka, în Efes-Dam-mim.

2 Și Saul și bărbații lui Israel se adunară, și tăbărîră în Valea Stejarului, și se rânduiră în șiruri de bătaie asupra Filistenilor.

3 Și Filistenii stăteau pe muntele de dincolo, și Israeliții stăteau pe muntele de dincoace, așa că valea se aflà între dânșii.

4 Și ieșià din tabăra Filistenilor un uriaș, al cărui nume erà Goliat din Gat; și înălțimea lui era de șase coți și o palmă.

5 Și coif de aramă aveà pe capul său, și cu zale de solzi erà îmbrăcat, și greutatea zalei erà de cinci mii sicli de aramă.

6 Și tureci de aramă aveà preste fluerile picioarelor sale, și lance de aramă între umerile sale.

7 Și mănunchiul lăncii sale erà ca sulul țăsătorilor: și fierul lăncii sale era de șase sute siclii de fier; și purtătorii de paveze mergeau înaintea lui.

8 Și el stă, și strigă către rândurile lui Israel, și le ziceà: De ce ieșiți și vă rânduiți de bătaie? Au nu sunt eu Filistean și voi servi ai lui Saul? Alegeți-vă un bărbat, ca să se pogoare la mine.

9 Dacă va puteà să se lupte cu mine, și să mă ucidă, noi vom fi servi vouă, dară de-l voiu întrece eu, și-l voiu ucide, voi să fiți servii noștri, și să serviți nouă.

10 Și Filisteanul zise: Eu defaim astăzi rândurile lui Israel: dați-mi un bărbat, ca să ne luptăm împreună.

11 Și auzind Saul și tot Israelul cuvintele acestui Filistean, se înfricoșară și se temură foarte.

12 Și David erà fiul unui Efraitean din Betlehemul lui Iuda, cu numele Ișai, care aveà opt fii. Și acesta în zilele lui Saul erà bătrân, ajuns la treapta bărbaților celor mai onorați.

13 Și cei trei fii mai mari ai lui Ișai se duseră după Saul la resbel; și numele celor trei fii, ce merseră la resbel, erau: Eliab, întâiu-născutul; cel al doilea Abinadab, și cel al treilea Șamma.

14 Iar David erà cel mai mic; și cei trei mai mari mergeau după Saul.

15 Și David se duse, și se întoarse dela Saul, ca să pască oile părintelui său în Bet-Lehem.

16 Și Filisteanul se apropià în toată dimineața și seara, înfățișându-se patruzeci de zile.

17 Și Ișai zise lui David, fiul său: Ia acum pentru frații tăi această efă de grăunțe prăjite, și aceste zece pâni, și du-le cu grăbire în tabără la frații tăi;

18 Și aceste zece cașuri, du-le mai marelui din mia lor. Și n întreabă despre sănătatea fraților tăi, și adù dovadă dela dânșii.

19 Și Saul și ei și toți bărbații lui Israel erau în Valea Stejarului, luptându-se cu Filistenii.

20 Și David se sculă de dimineață, încredință oile păzitorului, și luă lucrurile, și se duse, cum îi poruncise Ișai. Și el venì la întăritura carelor, și oștirea ieșià să se rânduiască de bătaie, și ei aruncară strigăte de resbel.

21 Și Israeliții și Filistenii se rânduiră de bătaie, oaste către oaste.

22 Și David se descărcă de sarcinele ce erau pe el, și le lăsă în mâna celui ce păzià sarcinele, și alergă la locul de luptă; și ajungând, întrebă pe frații săi de sănătate.

23 Și vorbind el cu ei, iată, se înfățișă uriașul Goliat, Filisteanul din Gat, din oștirea Filistenilor, și rosti o aceleași cuvinte de altă dată; și David le auzì.

24 Și toți bărbații lui Israel văzând pre acest bărbat, fugiau de dinaintea lui, și se temeau foarte.

25 Și bărbații lui Israel ziseră: Văzut-ați pre acest bărbat care s'a înfățișat? Ca să defaime pre Israel el s'a înfățișat. Și va fi, că bărbatul care-l va ucide, pre acela, regele îl va înavuți cu mari avuții, îi p va da pre fata sa de femeie, și casa părintelui său o va scutì în Israel.

26 Și David întrebă pre bărbații, cari stăteau lângă dânsul, zicând: Ce se va face omului, care va ucide pre Filisteanul acesta și va depărtà q ocara de deasupra lui Israel? Că cine e acest Filistean r netăiat împrejur, ca să s defaime oștirea Dumnezeului t celui viu!

27 Și poporul îi răspunse în același chip, zicând: "Așà se va face bărbatului, care-l va ucide.

28 Și Eliab, fratele său cel mai mare, auzindu-l vorbind cu bărbații, u se aprinse de mânie asupra lui David, și zise: De ce te-ai pogorît? Și cui ai încredințat tu în pustiu puținele noastre oi? Eu cunosc mândria ta și răutatea inimii tale, că tu te-ai pogorît să vezi lupta.

29 Și David zise: Ce am făcut acum? astea sunt numai vorbe.

30 Și el se întoarse dela dânsul către un altul, și vorbì aceleași cuvinte; și poporul îi răspunse ca și întâiași dată.

31 Și se auziră cuvintele, pre cari le-a vorbit David, și s'au spus lui Saul; și el îl chemă.

32 Și David zise lui Saul: Nimănui să nu-i tremure inima de el! servul tău va merge și se va luptà cu acest Filistean.

33 Și Saul zise lui David: Tu nu vei puteà să mergi asupra Filisteanului acestuia, ca să te lupți cu dânsul, că tu ești tînăr, și el un bărbat de resbel din tinereța sa.

34 Și David zise lui Saul: Servul tău pășteà oile părintelui său, când veniră un leu și un urs, și răpiră un miel din turmă:

35 Și eu ieșit-am după dânsul, l-am lovit, și l-am scăpat din gura lui, și când se sculă asupra mea, apucatu-l-am de falcă, lovitu-l-am, și l-am ucis.

36 Și pre leu și pre urs i-a ucis servul tău; și acest Filistean netăiat împrejur va fi ca unul dintr'înșii; că a defăimat oștirea Dumnezeului celui viu.

37 Și David mai zise: Domnul, care m'a scăpat din ghiarele leului și din labele ursului, mă va scăpà și din mâna Filisteanului acestuia. Și Saul zise lui David: Dute, și Domnul să fie cu tine.

38 Și Saul îmbrăcă pre David cu vestmintele sale, puse coif de aramă pe capul lui, și-l îmbrăcă cu zale.

39 Și David încinse sabia sa preste vestmintele sale, și se încercă să umble, că el nu erà deprins cu ele. Și David zise lui Saul: Nu pot să umblu cu acestea, că nu sunt deprins. Deci David le depărtă depe el.

40 Și el luă toiagul său în mâna sa, și-și alese cinci pietri netede din părău, și le puse în gluga sa de păstorie, în sac, și în mână luă praștia, și se apropie de Filistean.

41 Și Filisteanul se apropie tot mai mult de David, și purtătorul pavezii sale înaintea lui.

42 Și Filisteanul uitându-se, și văzând pre David, îl desprețui: că el erà tînăr, roșiatic și frumos la față.

43 Și Filisteanul zise lui David: Au câne sunt eu, de vii tu asupră-mi cu toiege? Și Filisteanul blestemă pre David de zeii săi.

44 Și Filisteanul zise lui David: Vino la mine, și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului.

45 Și David zise Filisteanulul: Tu vii asupra mea cu sabia, lance și pavăză, dară eu vin asupra ta în numele Domnului Sabaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pre care tu l-ai defăimat.

46 În ziua aceasta te va da Domnul în mâna mea, te voiu lovi, și-ți voiu ridicà capul, și voiu da astăzi stârvurile oastei Filistenilor, păsărilor cerului și fiarelor pământului; și va cunoaște tot pământul, că Israel are Dumnezeu.

47 Și toată această adunare va cunoaște că nu prin sabie, nici prin lance mântuește Domnul: că al Domnului este resbelul, și el vă va da în mânile noastre.

48 Și când Filisteanul se sculă, și merse și se apropie spre întimpinarea lui David, David se grăbì, și alergă la locul de luptă spre întimpinarea Filisteanului.

49 Și David vârî mâna sa în glugă, și luă de acolo o piatră, o aruncă cu praștia, și lovì pre Filistean în frunte; și piatra se înfipse în fruntea lui, și el căzù cu fața la pământ.

50 Așà învinse David pre Filistean cu praștia și cu piatra, și lovì pre Filistean, și-l ucise, fără ca să fie sabie în mâna lui David.

51 Și David alergă, stătù lângă Filistean, luă sabia lui, o scoase din teacă, și-l ucise, și-i tăiă capul cu dânsa. Și Filistenii văzând că a murit uriașul lor, fugiră.

52 Și bărbații lui Israel și ai lui Iuda se sculară, înălțară strigăt de bucurie, și urmăriră pre Filisteni până în vale și până la porțile Ekronului; și căzură răniții Filistenilor pre calea Șaarimului până la Gat și până la Ekron.

53 Și fiii lui Israel se întoarseră din urmărirea Filistenilor, și prădară taberile lor.

54 Și David luă capul Filisteanului, și-l duse la Ierusalim; și armele sale le puse în cortul său.

55 Și Saul văzând pe David ieșind spre întimpinarea Filisteanului, zisese lui Abner, mai marele oștirii: Al cui este acest tânăr, Abner? Și Abner zise: Viu este sufletul tău, rege, de știu.

56 Și regele zise: Întreabă tu al cui fiu este tânărul acesta?

57 Și David întorcându-se după uciderea Filisteanului, Abner îl aduse înaintea lui Saul cu capul Filisteanului în mâna lui.

58 Și Saul zise către dânsul: Al cui ești tu tinere? și David zise: Fiul servului tău Ișai, Betlehemiteanul, sunt.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.