1 Și sfârșind el de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan se lipì de sufletul lui David și Ionatan îl iubià ca pre sufletul său.
2 Și Saul îl luă pre el în ziua aceea, și nu-l lăsă să se mai întoarcă acasă la părintele său.
3 Și Ionatan făcù legământ cu David: căci îl iubià ca pre sufletul său.
4 Și Ionatan desbrăcă mantia, ce erà pre el, și o dădù lui David, și cu vestmintele sale până și sabia sa, arcul său și cingătoarea sa.
5 Și David ieșià, și ori încotro Saul îl trimiteà, erà norocit; și Saul îl puse preste bărbații de resbel. Și el plăcù la tot poporul și chiar și servilor lui Saul.
6 Și când veniau ei, David întorcându-se dela învingerea Filistenilor, femeile ieșiră din toate cetățile lui Israel, cântând și dănțuind spre a întimpinà pre regele Saul: cu timpane, cu alăute și cu tricoarde.
7 Și femeile răspundeau una alteia, cântând și zicând: Saul a bătut pre miile sale, iar David miriadele sale.
8 Și Saul se aprinse de mânie foarte, și acest cuvânt îi displăcù, și el zise: Lui David îi dau miriade, și mie-mi dau mii: numai regatul îi mai lipsește.
9 Și Saul privì pre David cu ochi pismași din ziua aceea încolo.
10 Și de a doua zi venì duhul cel rău dela Dumnezeu asupra lui Saul, și el se înfurià, în mijlocul casei sale; Și David cântà cu mâna sa, ca și în celelalte zile; și Saul aveà lance în mână.
11 Și Saul aruncă lancea, și zise: Voiu pironì pre David în perete: dară David scăpă de dinaintea lui de două ori.
12 Și Saul se temeà de David: că Domnul erà cu dânsul, iar dela Saul se depărtase.
13 Și Saul îl depărtă dela sine, și-l puse mai mare preste o mie: și el ieșià și întră înaintea poporului.
14 Și David erà norocit în toate căile sale, și Domnul erà cu dânsul.
15 Și Saul văzând, că el erà norocit foarte, se temù de el.
16 Și tot Israelul și Iuda iubià pre David, că el ieșià și întră înaintea lor.
17 Și Saul zise lui David: Iată, Merab, fica mea cea mai mare, iți voiu da-o de femeie, numai să fii viteaz, și să porți resbelele Domnului; că Saul gândià întru sine: „Să nu fie mâna mea pe el, ci mâna Filistenilor să fie pe el.
18 Și David zise lui Saul: Cine sunt eu? Ce este vieața mea și familia părintelui meu în Israel, ca să fiu ginere regelui?
19 Dară când pre Merab, fata lui Saul, trebuià să o dea lui David, ea fu dată de femeie lui Adriel, Mehola-teanul.
20 Și Mical, fata lui Saul, iubià pre David. Aceasta s'a spus lui Saul, și lucrul îi erà plăcut.
21 Și Saul zise: Îi voiu da-o, ca ea să-i fie cursă, și mâna Filistenilor să fie pe el. Și Saul zise lui David: Prin una din amândouă să-mi fii mie astăzi ginere.
22 Și Saul poruncì servilor săi: Vorbiți lui David în ascuns, zicând: Iată, regele te place, și toți servii tăi te iubesc: și acum fii ginere regelui.
23 Și servii lui Saul vorbiră în urechile lui David cuvintele acestea, și David zise: Au este ușor în ochii voștri a fi ginere regelui? că eu sunt om sărac și fără nume.
24 Și servii lui Saul îi spuseră, zicând: Aceste cuvinte a vorbit David.
25 Și Saul zise: Așà ziceți lui David: Regele nu dorește daruri de nuntă, ci o sută de tăeiri împrejur de ale Filistenilor, ca regele să-și răsbune asupra neamicilor săi. Dară Saul aveà de scop să facă pre David să cadă în mâna Filistenilor.
26 Și servii săi spuseră aceste cuvinte lui David: și lucrul plăcù lui David, de a fi ginere regelui. Și încă zilele nu se împliniseră,
27 Și David se sculă, și se duse, el și oamenii săi, și bătù între Filisteni două sute de inși, și David aduse tăierile împrejur, și le dădù în număr deplin regelui, pentru că să fie ginere regelui: și Saul îi dădù pre Mical, fica sa de femeie.
28 Și Saul văzù și cunoscù că Domnul erà cu David, și Mical, fica lui Saul, îl iubià.
29 Și Saul se temù de David și mai mult decât mai nainte: și Saul erà neamic lui David totdeauna.
30 Atuncia mai marii Filistenilor ieșiră la luptă; și de câte-ori ieșiră, David erà mai norocit decât toți servii lui Saul, și numele său erà foarte prețuit.