1 Şi David venì la Nob, la Ahimeleh, preotul; şi Ahimeleh întimpină cu spaimă pre David, şi-i zise: De ce eşti singur, şi cu tine nimenea nu este?
2 Şi David zise lui Ahimeleh, preotul: Regele o însărcinare mi-a dat, şi a zis către mine: Nimenea să nu ştie nimic de ce te trimit, şi nici de ce ţi-am poruncit; şi pre oameni i-am pus să steà la cutare loc.
3 Şi acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâni, sau ce se va găsì.
4 Şi preotul răspunse lui David, şi zise: Pâne comună nu am la îndemână, ci numai pâne sfinţită; doară numai dacă oamenii tăi sau ferit de femei.
5 Şi David răspunse preotului, şi-i zise: Da, femeile au fost depărtate de noi de trei zile, de când am ieşit; şi vasele oamenilor mei sunt sfinte, şi această pâne este ca şi cea comună; mai cu seamă că astăzi din nou se sfinţeşte, ca să se pună în vase.
6 Şi preotul îi dădù pâne sfinţită, că nu erà acolo altă pâne decât pânile de punere înainte, cari s'au luat de dinaintea Domnului, spre a pune pâne caldă, în ziua în care s'a luat ceealaltă.
7 Şi erà acolo unul din servii lui Saul, care în aceea zi se oprise înaintea Domnului; şi numele lui erà Doeg, Edomitul, mai marele păstorilor lui Saul.
8 Şi David zise lui Ahimeleh: Nu ai aicia la îndemână lance sau sabie? Că nu am luat cu mine nici sabia mea nici armele mele; că însărcinarea regelui erà grabnică.
9 Şi preotul zise: Sabia lui Goliat Filisteanul, pe care tu l-ai omorît în Valea-Stejarului, iată, este învelită în o pânzătură în dosul efodului: de voeşti să o iei, ia-o, că nu este altă decât aceasta aicia. Şi David zise: Nu este alta asemenea ei, dă-mi-o.
10 Și David se sculă, și fugì în ziua aceea de dinaintea lui Saul, și venì la Achiș, regele Gatului.
11 Și servii lui Achiș îi ziseră: Au nu este acesta David, regele țării? Au nu l-au cântat pre el în cor, zicând: Saul a bătut miile sale, și David zecile de mii ale sale?
12 Și David luă aceste cuvinte în inimă, și se temù foarte de Achiș, regele Gatului.
13 Și el schimbă purtarea sa înaintea lor, și făcù pre nebunul în mijlocul lor; scrià pre ușile porților, și lăsă să-i curgă balele pe barbă.
14 Și Achiș zise către servii săi: Iată, voi vedeți că omul este nebun, de ce l-ați adus la mine?
15 Am eu lipsă de nebuni, de l-ați adus pre acesta să nebunească înaintea mea? Cum, întră-va unul ca acesta în casa mea?