1 Și David plecă de acolo, și scăpă în peștera Adulam. Și auzind de aceasta frații lui și toată casa părintelui său, se pogorîră acolo la dânsul.
2 Și se adunară la dânsul toți cei în nevoie și toți cei ce aveau creditori, și toți cei cu sufletul amărît, și el fu capul lor; și ca la patru sute de inși erau cu dânsul.
3 Și David se duse de acolo la Mitpe din Moab, și zise regelui Moabului: Rogu-te, lasă pre părintele meu și pre muma mea să iasă și să fie cu voi, până când voi ști ce va face Dumnezeu cu mine.
4 Și el îi aduse înaintea regelui Moabului, și ei rămaseră cu dânsul cât timp fu David în întăritură.
5 Și profetul Gad zise lui David: Nu ședeà în întăritură, ci du-te, și intră în pământul lui Iuda; și David se duse, și intră în pădurea Haret.
6 Și Saul auzì, că David s'a aflat, precum și oamenii ce erau cu dânsul. (Saul ședeà atunci în Ghibea sub stejarul de pre înălțime, cu lancea sa în mână, și toți servii săi stăteau înaintea lui).
7 Și zise Saul servilor săi, cari stăteau înaintea lui: Ascultați acum, Beniaminiților! Fiul lui Ișai vă va da el tuturor țarine și vii, și vă va pune el mai mari preste mii și mai mari preste sute.
8 Că voi toți v'ați unit asupra mea; și nimenea nu mi-a descoperit că fiul meu a făcut legământ cu fiul lui Ișai; și n'a fost nimene dintre voi care să se îndure de mine, și să-mi descopere, că fiul meu a resculat pre servul meu asupra mea, ca să mă pândească, cum se vede astăzi.
9 Atuncia răspunse Doeg Edomitul, cel așezat preste servii lui Saul, și zise: Eu am văzut pre fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimeleh, fiul lui Ahitub;
10 Și acesta întrebă pre Domnul pentru dânsul, și-i dădù merinde, și-i dădù și sabia lui Goliat, Filisteanul.
11 Și regele trimise, ca să cheme pre Ahimeleh, fiul lui Ahitub, preotul, și toată casa părintelui său, pre preoții din Nob, și ei veniră toți la rege.
12 Și Saul zise: Ascultă acum, fiul lui Ahitub! Și acesta zise: Iată-mă, domnul meu!
13 Și Saul îi zise: De ce v'ați unit asupra mea tu și fiul lui Ișai, dându-i tu pâne și sabie, și întrebând pre Dumnezeu pentru dânsul, ca să se scoale asupra mea, și să mă pândească, cum el face astăzi.
14 Și Ahimeleh răspunse regelui, și zise: Și cine între voi servii tăi este ca David, credincios ginere al regelui, și cu intrare în sfatul tău, și onorat în casa ta?
15 Oare de astăzi am început a întrebà pre Dumnezeu pentru dânsul? Departe de mine una ca aceasta! Să nu arunce regele asupra servului său o asemenea vină, cum și asupra a toată casa părintelui meu: că servul tău din toate acestea n'a știut nimic, nici mic nici mare.
16 Și regele zise: Ahimeleh, tu vei murì, tu și toată casa părintelui tău.
17 Și regele zise alergătorilor, ce stăteau împrejurul său: Apropiați-vă, și omorîți pre preoții Domnului; că și ei țin cu David; ei știură că erà fugar, și nu mi-au descoperit. Dar servii regelui nu voiră a întinde mâna lor ca să se arunce asupra preoților Domnului.
18 Și regele zise lui Doeg: Apropie-te tu, și aruncă-te asupra preoților. Și el ucise în ziua aceea optzeci și cinci de inși, cari purtau efodul de in.
19 Și pre Nob, cetatea preoților, o trecu prin ascuțișul săbii, dela bărbat până la femeie, dela copil până la sugător; încă și bou, asin și oaie trecu prin ascuțișul săbii.
20 Iar un fiu al lui Ahimeleh, fiul lui Ahitub, al cărui nume erà Abiatar, scăpă, și fugì la David.
21 Și Abiatar spuse lui David, că Saul a ucis pre preoții Domnului.
22 Și David zise lui Abiatar: Știut-am din aceea zi, că Doeg Edomitul aflându-se acolo, va spune aceasta lui Saul. Eu am cășunat moartea întregii case a părintelui tău. Rămâi cu mine, nu te teme; că cel ce caută viața mea, caută viața ta; dar cu mine vei fi bine păzit.