1 Şi când Saul s'a întors dela urmărirea Filistenilor, i-s'a spus lui, zicând: Iată, David este în pustiul En-Ghedi.
2 Şi Saul luă trei mii, de bărbaţi, aleşi din tot Israelul, şi se duse, ca să caute pre David şi pre oamenii săi pre stâncile caprelor.
3 Şi când el venì la staulele oilor lângă cale unde erà o peşteră, Saul intră în ea, spre a-şi face nevoile sale; iar David cu oamenii săi şedeau în fundul peşterii:
4 Atunci ziseră oamenii lui David către dânsul: Iată, ziua, de care Domnul a zis către tine: Iată, voiu da pre neamicul tău în mâna ta, ca să faci cu dânsul după cum este bine în ochii tăi. Şi David se sculă, şi tăiă pe furiş colţul mantiei lui Saul.
5 Dară după aceasta inima lui David să băteà, că a tăiat colţul mantiei lui Saul.
6 Şi el zise către oamenii săi: Să mă ferească Domnul, ca să nu fac una ca aceasta domnului meu, a unsului Domnului şi ca să întind mâna mea asupra lui; că unsul Domnului este el.
7 Şi David oprì pre oamenii săi prin cuvinte, şi nu-i lăsă de a se sculà asupra lui Saul. Şi Saul se ridică din peşteră, şi se duse în calea sa.
8 După aceea şi David se sculă, ieşì din peşteră, şi strigă în urma lui Saul, zicând: Domnul meu, rege! Şi Saul se uită în urma sa, şi David se plecă cu faţa la pământ, şi se închină.
9 Şi David zise lui Saul: De ce asculţi cuvintele oamenilor, cari zic: Iată, David caută răul tău!
10 Iată, în ziua aceasta văzură ochii tăi, cum Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră, şi mi-se ziceà să te omor; dar eu te-am cruţat pre tine, şi am zis: nu voiu pune mâna mea pe domnul meu, că unsul Domnului este el.
11 O părintele meu! priveşte, da, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea! Am tăiat colţul mantiei tale, şi nu te-am ucis: cunoaşte şi vezi dară, că în mâna mea nu este nimic nelegiut şi rău, şi că nu ţi-am păcătuit: totuşi tu pândeşti vieaţa mea spre a o ridicà.
12 Judece Domnul între mine şi tine; şi Domnul să mă răsbune de tine; dar mâna mea nu se va ridicà asupra ta.
13 Din cei răi iese răul, cum zice vechiul cuvânt! Dar mâna mea nu se va ridicà asupra ta.
14 Şi după cine a ieşit regele lui Israel? Pre cine urmăreşti? Un câne mort, un purece?
15 Domnul va fi judecător, şi va judecà între mine şi tine, și va privì, și va apărà causa mea, și mă va păzì de mâna ta.
16 Și David sfârșind de vorbit aceste cuvinte către Saul, zise Saul: Fiul meu David, vocea ta este? Și Saul își înălță vocea sa, și plânse.
17 Și el zise lui David: Tu ești mai drept decât mine, că tu mi-ai arătat bunătate, iar eu ți-am arătat răutate.
18 Și tu ai dovedit astăzi, că ai lucrat bine către mine; că Domnul m'a dat pre mine în mâna ta, și nu m'ai ucis.
19 De găsește cinevà pre neamicul său, oare îl va lăsà să se ducă în cale bună? Domnul să-ți răsplătească cu bine aceeace tu mi-ai făcut în ziua aceasta.
20 Și acum, iată, eu știu că rege vei fi, și că regatul lui Israel va stà în mâna ta.
21 Și acum, jură-mi pre Domnul, că tu nu vei stârpì sămânția mea după mine, și că tu nu vei nimicì numele meu din casa părintelui meu.
22 Și David jură lui Saul: și Saul se duse la casa sa, și David cu oamenii săi se suiră în întăritură.