1 Dar voi înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n'a fost în deșert,
2 Ci, deși am suferit mai nainte, și am fost rușinos înfruntați în Filipi după cum știți, am îndrăznit în Dumnezeul nostru să spunem către voi, cu multă luptă evanghelia lui Dumnezeu.
3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune,
4 Ci după cum am fost învredniciți de Dumnezeu, ca să ni-se încredințeze evanghelia astfel vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne lămurește inimile noastre.
5 Pentru că niciodată nu ne-am arătat cu cuvântare de lingușire, după cum știți, nici supt cuvânt pentru pornire spre înavuțire, Dumnezeu este martor,
6 Nici căutând mărire dela oameni, nici dela voi, nici dela alții, deși putem să fim în cinste ca apostoli ai lui Hristos;
7 Ci ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, după cum o mumă încălzește pe copiii ei;
8 Astfel plini de iubire pentru voi eram bucuroși să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre chiar, pentru că vă ați făcut iubiți nouă.
9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră; noapte și zi lucrând spre a nu împovăra pe cineva dintre voi, am predicat către voi evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteți martori și Dumnezeu cu câtă sfințenie și dreptate și desăvârșire ne-am arătat vouă, care credeți.
11 După cum știți cum ne-am arătat îndemnându-vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi,
12 Și rugându-vă cu stăruință să umblați cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția și mărirea sa.
13 Și pentru aceasta și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu, că luând voi cele auzite dela noi, cuvântul lui Dumnezeu, ați primit, nu al oamenilor cuvânt, ci după cum este adevărat al lui Dumnezeu cuvânt, care se și lucrează în voi care credeți,
14 Căci voi, fraților, v'ați făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudea în Hristos Iisus, pentru că ați suferit și voi aceleași dela cei de un neam cu voi, după cum și ei dela Iudei,
15 Care și pe Domnul l-au omorît, pe Iisus, și pe profeții lor, și pe noi ne-au urmărit și lui Dumnezeu nu sunt plăcuți și tuturor oamenilor împotrivitori,
16 Oprindu-ne pe noi să vorbim neamurilor ca să fie mântuite, pentru ca ei să împlinească totdeauna păcatele lor. Dar a ajuns preste dânșii mânia până la sfârșit.
17 Iar noi, fraților, departe fiind de la voi, foarte puțin timp, cu fața, nu cu inima, mai mult ne-am silit cu mult dor ca să vedem fața voastră.
18 Deaceea am voit să venim la voi — eu Pavel — și odată și de două ori — și ne-a împedecat satana.
19 Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei, sau nu sunteți și voi înaintea Domnului nostru Iisus la venirea lui?
20 Negreșit, voi sunteți mărirea și bucuria noastră.