Eterniseed

2 Cronici 18

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și a aveà Iosafat avere și onoare multă, și b se încuscrì cu Ahab.

2 Și după trecerea câtorvà ani venì la Ahab în Samaria. Și Ahab îi junghià lui și poporului, ce erà cu dânsul, oi și boi mulți. Și el îl ademeni să se suie cu el asupra Ramot-Galaadului.

3 Că Ahab, regele lui Israel, zise către Iosafat, regele lui Iuda: Merge-vei cu mine asupra Ramot-Galaadului? Și el zise către dânsul: Eu sunt ca și tine, poporul meu ca și poporul tău; vom plecà cu tine la luptă.

4 Și Iosafat zise către regele lui Israel: d Întreabă, rogu-te, astăzi cuvântul Domnului.

5 Deci adună regele lui Israel pre profeți, patru sute de bărbați, și zise către dânșii: Merge-vom la luptă asupra Ramot-Galaadului, sau ne vom lăsà? Și ei ziseră: Sui-te; căci Dumnezeu îl va da în mâna regelui.

6 Și a zis Iosafat: Oare nu mai este aicia vre-un profet al Domnului, ca să-l întrebăm?

7 Și regele lui Israel zise către Iosafat: Mai este un bărbat, prin carele putem să întrebăm pre Domnul; dar îl urăsc, căci nici odată nu-mi profețește bine, ci totdeauna rău. Acesta este Micaia, fiul lui Iimla. Și Iosafat zise: Să nu zică așa regele.

8 Și chiemă regele lui Israel pre un diregător, și zise: Grăbește-te a aduce pre Micaia, fiul lui Iimla.

9 Și regele lui Israel, și Iosafat regele lui Iuda, șezură fiecare pe tronul său, îmbrăcați cu vestminte regești, în loc deschis, la intrarea porței Samariei; și toți profeții profețiră înaintea lor.

10 Și Zedekia, fiul lui Chenaana, își făcuse coarne de fier, și zise: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pre Sirieni, până îi vei nimici.

11 Și toți profeții profețiră așa, zicând: Sue-te la Ramot-Galaad, și prosperează; că Domnul îl va da în mâna regelui.

12 Și trimesul, care se dusese să chieme pre Micaia, vorbì către el, zicând:

13 Iacă! cuvintele profeților toate într'una spun bine pentru rege; rogu-te dar, fie cuvântul tău ca al unuia dintre ei, și vorbește-i de bine! Iar Micaia zise: Viu este Domnul! ce-mi va zice Dumnezeul meu, aceea voiu vorbi.

14 Și venind la rege, zise regele către dânsul: Micaia, merge-vom la luptă asupra Ramot-Galaadului, sau ne vom lăsa? Și el răspunse: Suiți-vă și prosperați! Căci se vor da în mâna voastră.

15 Și regele a zis lui: De câte ori jura-te-voiu, ca să nu-mi spui de cât adevărul, în numele Domnului!

16 Și el a zis: Am văzut pre tot Israelul împrăștiat pe munți, ca oile ce nu au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n'au domn: să se întoarcă fiecare la casa sa în pace.

17 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: Nu ți-am spus oare, că nu va profeți bine despre mine, ci rău.

18 Și Micaia mai zise: Ascultați deci cuvântul Domnului: Am văzut pre Domnul, șezând pre tronul său, și toată oștirea cerului stând de a dreapta lui și de a stânga lui.

19 Și Domnul a zis: Cine va amăgi pre Ahab, pre regele lui Israel, să se sue și să cadă in Ramot-Galaad? Și unul zicea așa, și altul zicea așa.

20 Și ieși un spirit, și stătu înaintea Domnului, și zise: Eu îl voiu amăgi.

21 Și Domnul zisu-i-a: Cu ce? Și el a răspuns: Voiu ieși, și voiu fi spirit mincinos în gura tuturor profeților lui. Și a zis Domnul: Tu îl vei amăgi, și vei și isbuti: ieși deci, și fă așa.

22 Și acum iacă, Domnul a pus spirit mincinos în gura acestor profeți ai tăi, și Domnul a vorbit rele de tine.

23 Atuncia se apropie Zedekia, fiul lui Chenaana, și lovi pre Micaia preste față, și zise: Pe ce cale trecù spiritul Domnului dela mine, spre a vorbi cu tine?

24 Și Micaia zise: Iacă, vei vedeà în ziua aceea, când vei intrà în camera cea mai din lăuntru, ca să te ascunzi.

25 Și a zis regele lui Israel: Luați pre Micaia, și duceți-l înapoi la Ammon, guvernătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui;

26 Și ziceți: Așa zice regele: Puneți pre acesta în închisoare, și hrăniți-l cu pânea întristării și cu apa întristării, până ce mă voiu întoarce în pace.

27 Și a zis Micaia: Dacă cu adevărat tu te vei reîntoarce în pace, atuncia Domnul n'a vorbit prin mine. Și adause: Ascultați voi, toate popoarele!

28 Deci se suiră, regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, la Ramot-Galaad.

29 Și regele lui Israel zise către Iosafat: Eu îmi voiu schimbà vestmintele, și voiu plecà la luptă: iar tu îmbracă vestmântul tău de rege! Și regele lui Israel își schimbă vestmintele, și plecă la luptă.

30 Iar regele Siriei a fost dat poruncă căpeteniilor carelor sale, zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel.

31 Și cum văzură căpeteniile carelor pre Iosafat, ziseră: Acesta este regele lui Israel; și-l împresurară, ca să se lupte cu dânsul; Și Iosafat strigă, și Domnul îl ajută, și Dumnezeu îi întoarse pre ei dela dânsul.

32 Căci, când căpeteniile carelor văzură, că nu eà regele lui Israel, se întoarseră dela el.

33 Dar un om trăgând cu arcul din întâmplare, lovi pre regele lui Israel între încheieturile armăturei; și el zise către conducătorul carului său: Întoarnă mâna ta, și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit.

34 Și lupta s'a făcut tot mai crâncenă în aceea zi; și regele lui Israel stătu pe car în fața Sirienilor până seara, și la apusul soarelui muri.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.