Eterniseed

2 Cronici 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 După acestea veniră fiii lui Moab, şi fiii lui Ammon, şi cu dânşii din Edomiţi, asupra lui Iosafat cu resbel.

2 Şi veniră unii şi spuseră lui Iosafat, zicând: Vine asupra-ţi mare mulţime de dincolo de mare, din Siria; şi iacă, ei sunt la Haţaţon-Tamar, adică Enghedi.

3 Şi se temù Iosafat, şi-şi îndreptă faţa sa, spre a căutà pre Domnul, Şi prochiemă post pentru întregul Iuda.

4 Şi se adună Iuda să caute pre Domnul; şi chiar din cetăţile lui Iuda veniră să caute pre Domnul.

5 Şi stătù Iosafat în adunarea lui Iuda şi a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea porticului celui nou,

6 Şi zise: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri! au nu eşti tu Dumnezeu în cer? nu eşti tu domnitorul preste toate regatele popoarelor? şi nu este în mâna ta tăria şi puterea, aşă că nimenea nu ţi-se poate opune?

7 Nu ai alungat tu, Dumnezeul nostru, pre locuitorii acestei ţări de dinaintea poporului tău Israel, şi ai dat-o seminţiei lui Abraam, care te iubì în veci?

8 Şi ei au locuit într'însa, şi ţi-au zidit templu pentru numele tău, zicând:

9 Dacă va veni nenorocirea preste noi, sabia judecăţii, sau ciuma, sau foametea, şi vom sta înaintea acestei case, şi 'nnaintea feţei tale (căci numele tău este în această casă), şi vom strigà la tine, în strâmtorarea noastră, tu să ne asculţi şi să ne mântui.

10 Şi acum iacă, fiii lui Ammon, şi Moabul, şi cei depe muntele Seir, prin ale căror ţări nu îngăduiși lui Israel să treacă, când veniră din pământul Egiptului, ci se abătură dela dânşii, şi nu-i nimiciră;

11 Iacă, cum ne răsplătesc acum, venind, să ne gonească din stăpânirea ta, pre care ne-ai dat-o nouă de moştenire.

12 Dumnezeul nostru, au nu-i vei judecà pre ei? Căci noi nu avem nici o putere, înaintea acestei mari mulţimi, care vine asupra noastră, şi nu ştim ce să facem, ci către tine îndreptăm ochii noştri.

13 Şi întregul Iuda stà înaintea Domnului, chiar şi pruncii lor, femeile lor şi fiii lor.

14 Şi a fost spiritul Domnului în mijlocul adunării preste Iaheziel, fiul lui Zecharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Mattania, Levit din fiiï lui Asaf;

15 Şi zise: Ascultaţi, tot Iuda, şi voi, locuitori ai Ierusalimului, şi tu, rege Iosafat! aşà zice Domnul către voi: Nu vă temeţi, şi nu vă înspăimântaţi înaintea acestei mari mulţimi: căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.

16 Mâne pogorîţi-vă asupră-le. Iacă, ei se suiau pe nălţimea Ziz, şi voi îi veţi întâlnì la capătul râului, în dreptul pustiiului Ieruel.

17 Nu veţi aveà a vă luptà în lupta aceea; aşezaţi-vă, staţi şi priviţi mântuirea ce Domnul vă va da, Iuda şi Ierusalime! Nu vă temeţi, şi nu vă înspăimântaţi; mâne ieşiţi înaintea lor, şi Domnul va fi cu voi.

18 Şi Iosafat îşi plecă faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului căzură înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.

19 Şi Leviţii, dintre fiiï Kehatiţilor şi din fiiï Korahiţilor, se sculară, ca să laude cu voce tare pre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

20 Deci ei se sculară de dimineaţă, şi ieşiră spre pustiul Tekoa; şi când ieşiau, stătù Iosafat, şi zise: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi siguri; încredeţi-vă în profeţii lui, şi veţi prosperà!

21 Şi se sfătuì cu poporul, şi aşeză cântăreţi Domnului, cari cântau în podoabe sacre, în timp ce ieşiau înaintea celor înarmaţi, şi zise; Lăudaţi pre Domnul, căci în veci ţine îndurarea sa.

22 Şi în timpul acela, când începură cu cântece şi cu laudă, atuncia puse pândă asupra fiilor lui Ammon şi ai lui Moab, şi asupra celor de pe muntele Seir, cari veniseră contra lui Iuda; şi fură bătuţi.

23 Căci fiiï lui Ammon şi Moabul se puseră împotriva locuitorilor muntelui Seir, să-i stârpească pre ei, şi să-i nimicească; şi după ce sfârşiră cu locuitorii dela Seir, ajută unul să nimicească pre celalalt.

24 Şi venind Iuda până la streaja din pustiu, şi căutând la mulţime, iacă toţi erau cadavre, căzute pre pământ, şi nici unul nu scăpase.

25 Şi venind Iosafat şi poporul său, ca să facă pradă dela dânşii, şi găsiră la dânşii mulţime de avere şi cadavre, şi vase preţioase; şi au prădat, până ce nu mai putură duce; trei zile au prădat, căci multă pradă erà.

26 Şi a patra zi se adunară în valea Berachia (binecuvântării); căci acolo binecuvântară pre Domnul; pentru aceea au numit numele acestui loc: Valea Berachia, până în ziua de astăzi.

27 Şi plecară toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim, şi Iosafat în fruntea lor, şi se întoarseră cu bucurie în Ierusalim; căci Domnul le dădù bucurie asupra neamicilor lor.

28 Şi intrară în Ierusalim, în casa Domnului cu harpe, citare şi trâmbiţi.

29 Şi venì teama de Dumnezeu, preste toate regatele acestor ţări; când auziră, că Domnul s'a luptat cu neamicii lui Israel.

30 Şi regatul lui Iosafat aveà pace; căci Dumnezeul său îi dădù pace de jur împrejur.

31 Şi Iosafat domnì preste Iuda: de treizeci şi cinci de ani erà el, când se făcù rege, şi douăzeci şi cinci de ani domnì în Ierusalim; şi numele mumei lui erà Azuba, fica lui Şilhi.

32 Şi el umblă pe calea lui Asa, părintele său; nu se abătù din ea, ci făceà cele drepte în ochii Domnului.

33 Dar înălţimile nu le depărtă; căci poporul tot încă nuşi îndreptă inima sa către Dumnezeul părinţilor lor.

34 Şi celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dântâi şi cele de pe urmă, iacă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprins în Cartea Regilor lui Israel.

35 Şi după aceasta se unì Iosafat, regele lui Iuda, cu Ahazia, regele lui Israel, care erà păcătos în faptele sale.

36 El se unì cu dânsul, şi ei făcură corăbii, ca să meargă la Tarşiş; şi făcură corăbii la Etion-Geber.

37 Atuncia profeți Eliezer, fiul lui Dodova, dela Maresa, asupra lui Iosafat, zicând: Fiindcă te-ai unit cu Ahazia, de aceea Domnul a rupt lucrările tale. Și corăbiile fură sfărâmate, și nu putură merge la Tarșiș.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.