Eterniseed

2 Cronici 30

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și trimese Hezekia către tot Israelul și Iuda, și scrise epistole și către Efraim și Manase, ca să vină la casa Domnului în Ierusalim, să facă pasca Domnului, Dumnezeul lui Israel.

2 Și se sfătuì regele cu mai marii săi și cu toată adunarea în Ierusalim, să facă pasca în a doua lună.

3 Că nu o puteau face în acel timp: că nu se sfințiseră îndestul preoți, și poporul nu se adunase încă la Ierusalim.

4 Și lucrul erà drept în ochii regelui și în ochii a toată adunarea.

5 Așà se hotărâră să facă prochiemare în tot Israelul, dela Beer-Șeba până la Dan, ca să vină, să facă Domnului, Dumnezeul lui Israel, pasca la Ierusalim; căci nu o făcuseră de mult după cum erà poruncit.

6 Și merseră alergătorii cu scrisorile regelui și ale mai marilor săi în tot Israelul și Iuda, și ziceau după porunca regelui: Voi, fiii lui Israel, întoarceți-vă către Domnul, Dumnezeul lui Abraam, al lui Isaac, și al lui Israel, ca și el să se întoarcă la rămășița, ce a mai rămas din voi de mâna regilor Asiriei.

7 Și nu fiți ca părinții voștri, și ca frații voștri, cari au păcătuit asupra Domnului, Dumnezeul părinților lor, care de aceea i-a dat pustiirii, precum vedeți.

8 Dar nu fiți tari la cerbice, ca părinții voștri; dedați-vă Domnului, și veniți la templul său, pre care l-a sfințit în veci, și serviți Domnului, Dumnezeul vostru, ca să se întoarcă dela voi aprinderea mâniei sale.

9 Căci, când vă veți întoarce la Domnul, atunci și frații voștri și fiii voștri vor aflà compătimire înaintea acelora, cari îi țin prinși, și se vor întoarce în țara aceasta: căci milos și îndurător este Domnul, Dumnezeul vostru, și nu-și va înturnà fața sa dela voi, dacă vă veți întoarce la el.

10 Și trecură alergătorii, din cetate în cetate, prin pământul lui Efraim și al lui Manase, și până la Zabulon; dar ei râseră de dânșii, și-și bătură joc de dânșii.

11 Iar unii din bărbații din Asser și din Manase și din Zabulon se umiliră, și veniră la Ierusalim.

12 Și preste Iuda a fost mâna lui Dumnezeu, și le dădù o inimă, ca să împlinească porunca regelui și a mai marilor în lucrul Domnului.

13 Așà se adună popor mult la Ierusalim, ca să serbeze sărbătoarea azimelor, în a doua lună, o adunare mare foarte.

14 Și se sculară, și depărtară altarele, care erau în Ierusalim, și toate altarele de tămâiere le depărtară, și le aruncară în pârâul Kedron:

15 Și junghiară pasca, în patrusprezecea a lunei a doua; și preoții și Leviții se rușinară, și se sfințiră și aduseră ardere de tot în casa Domnului.

16 Și se așezară în locul lor, după datina lor, după legea lui Moisi, omul lui Dumnezeu. Preoții stropiră sângele, ce-l primiră din mâna Leviților.

17 Căci mulți erau în adunare, cari nu se sfințiseră; pentru aceea Leviții luară asupră-și junghierea pascei pentru toți, cari nu erau curați, spre a-i sfinți Domnului.

18 Căci mulți din popor, mulți din Efraim, din Manase, din Isacar și din Zabulon, nu se curățiseră; căci mâncară pasca altfel decât precum erà scris; dar Hezekia se rugă pentru dânșii, zicând: Domnul cel bun să ierte fiecăruia,

19 Care și-a îndreptat inima, spre a căuta pre Dumnezeu, Domnul, Dumnezeul părinților săi, deși nu se curăți după curățirea templului.

20 Și Domnul ascultă pre Hezekia, și vindecă pre popor.

21 Și așa serbară fiii lui Israel, cari se aflau în Ierusalim, sărbătoarea azimelor șapte zile, cu bucurie mare, și Leviții și preoții lăudau pre Domnul din zi în zi, cântând Domnului cu instrumente puternice.

22 Și Hezekia vorbi la inima tuturor Leviților, cari aveau pricepere bună în lucrurile Domnului; și ei mâncară în timpul serbărei acelor șapte zile, aducând jertfe de bucurie, și mărturisiră Domnului, Dumnezeul părinților lor.

23 Și toată adunarea se sfătui a mai serbà alte șapte zile: și sărbară încă șapte zile cu bucurie.

24 Căci Hezekia, regele lui Iuda, dădu adunării o mie de boi și șapte mii de oi; și mai marii dădură adunării o mie de boi și zece mii de oi; și se sfințiră preoți mulți foarte.

25 Și se bucură toată adunarea lui Iuda, și preoții, și Leviții, și toată adunarea acelora, cari veniseră din Israel, și străinii, cari veniseră din pământul lui Israel, și aceia cari locuiră în Iuda.

26 Și erà bucurie mare în Ierusalim, asemenea căreia nu fusese în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.

27 Atuncia se scu- lară preoții și Leviții, și binecuvântară pre popor; și vocea lor fu auzită, și rugăciunea lor veni până la locuința sa cea sfântă, la cer.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.