1 După aceste lucruri și această statornicie, venì Senacherib, regele Asiriei, intră în Iuda, și tăbărî asupra cetăților întărite, și se hotărî a-și le luà.
2 Și văzând Hezekia, că venì Senacherib, și că țintià să se lupte asupra Ierusalimului,
3 Se sfătuì cu mai marii săi și cu vitejii săi, ca să astupe apele isvoarelor, cele din afară de cetate: și ei îl ajutară.
4 Și s'a strâns popor mult, și astupă toate isvoarele și pârâul, care curge prin mijlocul țărei, zicând: Pentru ce să vină regii Asiriei, și să găsească apă multă?
5 Și el se întărì, și zidì tot zidul, care erà stricat, și înălță turnurile, și zidì pre din afară un alt zid, și întărì Millo, în cetatea lui David, și făcù arme și scuturi mulțime:
6 Și puse mai mari de resbel preste popor, și-i adună la sine în locul deschis la poarta cetăței, și le vorbì la inimă, zicând:
7 Fiți tari, și îmbărbătați-vă; nu vă temeți, și nu vă înspăimântați, înaintea regelui Asiriei, nici de toată mulțimea ce este cu dânsul; căci cu noi sunt mai mulți decât cu dânsul.
8 Cu dânsul este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute, și să poarte resbelele noastre. Și poporul se rezămă pre cuvintele lui Hezekia, regele lui Iuda.
9 După aceasta trimise Senacherib, regele Asiriei, pre servii săi la Ierusalim (el însuși împresurà Lachisul, și toată puterea lui cu dânsul), către Hezekia, regele lui Iuda, către tot Iuda, care erà în Ierusalim, zicând:
10 Așà zice Senacherib, regele Asiriei: În ce vă încredeți voi, de stați împresurați în Ierusalim?
11 Au nu vă amăgește Hezekia, ca să vă deà morței prin foamete și sete, când zice: Domnul, Dumnezeul nostru ne va mântuì din mâna regelui Asiriei?
12 Au nu același Hezekia depărtă înălțimile sale și altarele sale, și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului, zicând: Numai înaintea unui altar să vă închinați, și numai pe dânsul să tămâiați?
13 Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor țărilor? Putut-au mântuì zeii popoarelor țărilor acelora pământul lor din mâna mea?
14 Care dintre toți zeii acelor popoare, pre cari părinții mei le pierdură, a putut mântuì pre poporul său din mâna mea, așa ca și Dumnezeul vostru să vă poată mântuì din mâna mea?
15 Și acum să nu vă înșele Hezekia, și să nu vă amăgească în chipul acesta! să nu vă încredeți în el! Căci nici un zeu al vreunui popor sau regat n'a putut mântuì pre poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei; și cu atât mai putin Dumnezeul vostru vă va puteà mântuì din mâna mea!
16 Și altele mai vorbiră servii săi, asupra Domnului Dumnezeu, și asupra lui Hezekia, servul său.
17 Și el scrise o epistolă, blestemând pre Domnul, Dumnezeul lui Israel, și vorbind în contra lui, zicând: Precum nici zeii popoarelor celorlalte țări nu mântuiră pre poporul lor din mâna mea, așà nici Dumnezeul lui Hezekia nu va mântuì pre poporul său din mâna mea.
18 Și strigară cu voce tare în limba Iudaică poporului din Ierusalim, care erà pre zid, spre a-i spăimânta, și a-i turburà, ca să poată lua cetatea;
19 Și vorbiră asupra Dumnezeului Ierusalimului, ca asupra zeilor popoarelor pământului, cari sunt făptura mânelor omenești.
20 Și asupra acestora se rugară He- zekia, regele, și Isaia, fiul lui Amoz, profetul, și strigară către cer.
21 Și trimese Domnul pre un înger, care nimicì pre toți bărbații viteji și pre căpitenii și pre mai marii în tabăra regelui Asiriei; și așà el își întoarse cu rușine fața înapoi în țara sa, și merse în casa zeului său, și-l uciseră cu sabia cei ce ieșiseră din copsele sale.
22 Așà mântuì Domnul pre Hezekia și pre locuitorii Ierusalimului din mâna lui Senacherib, regele Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți, și-i apără din toate părțile.
23 Și mulți aduseră daruri Domnului la Ierusalim, și lui Hezekia, regele lui Iuda, lucruri scumpe; și el se înălță după aceasta, în ochii tuturor popoarelor.
24 În zilele acelea Hezekia se îmbolnăvì de moarte, și se rugă către Domnul; și el vorbì către dânsul, și-i dădù semn.
25 Dar Hezekia nu răsplătì după bunătatea ce i-se arată, ci inima lui se înălță; de aceea venì mânie preste dânsul și preste Iuda și Ierusalim.
26 Dar Hezekia se umilì pentru înălțarea inimei sale, el și locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului nu venì preste dânșii, în zilele lui Hezekia.
27 Hezekia avù avere mare foarte și onoare, și-și făcù tezaure pentru argint și aur, pentru pietre prețioase, mirositoare și scuturi, și pentru tot felul de unelte prețioase,
28 Și case de rezervă pentru venitul grâului, al mustului și al oleiului, și staule pentru tot felul de vite, și îngrădituri pentru turme.
29 Și-și zidì cetăți, și aveà turme de oi și boi mulțime; căci Dumnezeu îi dăduse avere multă foarte.
30 Tot acest Hezekia a astupat și gura de sus a apei Ghidon, și a dus-o în jos, pe la partea despre apus a cetăței lui David. Și Hezekia prosperă în toate lucrările sale.
31 Numai în privința solilor mai marilor din Babilon, cari trimeseră la dânsul, ca să întrebe despre minunea, ce s'a întâmplat în țară, îl părăsi Dumnezeu, ca să-l încerce, și să cunoască tot ce erà în inima lui.
32 Și celelalte fapte ale lui Hezekia, și lucrările sale cele bune, iacă, acestea sunt scrise în viziunea lui Isaia, profetul, fiul lui Amoz, în Cartea Regilor lui Iuda și a lui Israel.
33 Și adormì Hezekia cu părinții săi, și-l înmormântară, în cel mai bun dintre mormintele fiilor lui David: și la moartea lui îl onorară tot Iuda și locuitorii Ierusalimului. Și Manase, fiul său, domnì în locul său.