Eterniseed

2 Cronici 6

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Atuncia zise Solomon: Domnul a zis, că în întunerec va locui.

2 Dar zidit-am ție casă de locuință, și loc, ca să locuești în veci.

3 Și întorcându-și regele fața, binecuvântă toată adunarea lui Israel: și toată adunarea lui Israel stà.

4 Și el zise: Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care îndeplini prin mâna sa aceea, ce a făgăduit cu gura sa lui David, părintele meu, zicând:

5 Din ziua, în care am scos pre poporul meu, din pământul Egiptului, n'am ales dintre toate semințiile lui Israel nici o cetate, în care să se zidească casă, în care să fie numele meu, și n'am ales nici un bărbat, care să fie domn preste poporul meu Israel;

6 Ci Ierusalimul l-am ales, ca numele meu să fie acolo, și pre David l-am ales, ca să fie preste poporul meu Israel.

7 Și erà în inima lui David, părintele meu, să zidească casă numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel;

8 Dar Domnul a zis lui David, părintele meu: Fiindcă este în inima ta să zidești casă numelui meu, bine faci, că este aceasta în inima ta;

9 Dar tu să nu zidești casa; ci fiul tău, care va ieși din coapsele tale, acela să zidească casă numelui meu.

10 Și Domnul îndeplini cuvântul său, pre care l-a făgăduit: că m'am ridicat eu în locul lui David, părintele meu, și șed pe tronul lui Israel, după cum a făgăduit Domnul, și am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeul lui Israel;

11 Și am pus acolo chivotul, în care se află legământul Domnului, pre care-l încheiă, cu fiii lui Israel.

12 Și stând înaintea altarului Domnului, înaintea întregei adunări a lui Israel, își întinse mânile sale:

13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, și o așezase în mijlocul curței celei mari, cinci coți erà lungimea acesteia, și cinci coți lărgimea sa, și trei coți înălțimea sa; pe aceasta el stătù, și îngenunchie pe genunchile sale, înaintea întregei adunări a lui Israel, și-și întinse mânile sale către cer,

14 Și zise: Domnul Dumnezeul lui Israel! nu este Dumnezeu asemenea ție în cer și pe pământ; tu carele păstrezi legământul și îndurarea către servii tăi, cari umblă înaintea ta din toată inima lor;

15 Care ai împlinit servului tău David, părintele meu, tot ce ai făgăduit lui; cu gura ta ai făgăduit, și cu mâna ta ai îndeplinit, cum vede-se în ziua de astăzi.

16 Și acuma, Domnul, Dumnezeul lui Israel, îndeplinește servului tău David, părintele meu, aceea ce ai făgăduit lui, zicând: Nici odată nu va lipsì din tine bărbat de dinaintea mea, șezător pe tronul lui Israel: numai de vor luà aminte la calea lor, ca să umble în legea mea, cum ai umblat tu înaintea mea.

17 Și acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească cuvântul tău, pre care l-ai făgăduit servului tău David!

18 Că oare cu adevărat va locuì Dumnezeu cu oameni pe pământ? Iacă! cerul și cerurile cerurilor nu te încap, cu cât mai puțin casa aceasta, pre care am zidit-o eu.

19 Totuși privește la rugăciunea servului tău și la cererea lui, Doamne, Dumnezeul meu! Auzi strigarea și rugăciunea, cu care se roagă servul tău înaintea ta.

20 Fie ochii tăi deschiși ziua și noaptea preste casa aceasta, preste locul, în carele mi-ai zis să pui numele tău acolo! Auzi rugăciunea, cu care se roagă servul tău în locul acesta.

21 Și ascultă cererile servului tău și ale poporului tău Israel, cu care se vor rugà în locul acesta; ascultă-i din locul șederei tale, din cer; și ascultându-i, iartă-i.

22 De va păcătuì vre-unul asupra aproapelui său, și i-se va pune jurământ, și-l va face să jure, și jurământul va venì înaintea altarului tău în casa aceasta;

23 Atuncia tu ascultă din cer, și fă, și judecă pe servii tăi condamnând pe cel vinovat, așa ca să se întoarcă preste capul lui fapta lui; și îndreptând pe cel drept, să-i faci lui după dreptatea lui.

24 Și când poporul tău Israel va fi lovit de neamic, pentru că a păcătuit ție, și se va întoarce către tine, și va mărturisì numele tău, și va aduce rugi și cereri ție, în casa aceasta;

25 Atuncia auzi-l din cer, și iartă păcatul poporului tău Israel, și adu-i iarăși în pământul, pe care l-ai dat lor și părinților lor.

26 Când cerul se va închide, și nu va venì ploaie, pentru că au păcătuit ție, și se vor rugà în locul acesta, și vor mărturisì numele tău, și se vor întoarce dela păcatul lor, după ce i-ai umilit pe ei;

27 Atuncia ascultă-i din cer, și iartă păcatul servilor tăi și al poporului tău Israel, învățându-i calea cea bună, pe care să umble; și dă ploaie pre pământul tău, pre care l-ai dat poporului tău de moștenire.

28 Foamete de va fi pe pământ, ciumă de va fi, arsură în grâu, pălitură, lăcustă, au omizi de vor fi, sau dacă neamicul lor îi va împresurà pre ei în țara lor, în cetățile lor, dacă vre-o plagă va fi, sau vre-o boală;

29 Atuncia toată rugăciunea și toată cererea, ce va face vre-un om, sau întregul tău popor Israel, când va cunoaște fiecare rana și durerea sa, și va întinde mâinile sale către casa aceasta;

30 Atuncia auzi-i din cer, din locul șederei tale, și iartă-i! și dă fiecăruia după căile lui, tu care cunoști inima lui; căci numai tu cunoști inima fiilor oamenilor;

31 Ca să se teamă de tine, să umble în căile tale în toate zilele, câte vor trăì pe pământul, pre care l-ai dat părinților noștri.

32 Și pre străinul, care nu este din poporul tău Israel, dar va venì din pământ depărtat, pentru numele tău cel mare și mâna ta cea tare și brațul tău cel întins, de va venì, și se va închinà în casa aceasta;

33 Atuncia auzi-l din cer, din locul șederei tale, și fă toate pentru câte străinul va strigà către tine: ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău, și să se teamă de tine, ca și poporul tău Israel; și să cunoască, că după numele tău se numește casa aceasta, pre care eu am zidit-o.

34 Când poporul tău va ieșì la luptă cu neamicul său pe calea, pe unde îl vei trimite, și se vor rugà ție, privind la cetatea aceasta, pre care ai ales-o, și spre casa, ce am zidit numelui tău;

35 Atuncia ascultă din cer rugăciunea lor și cererea lor, și fă-le dreptate.

36 Când vor păcătui ție, (căci nu este om, care să nu păcătuiască), și te vei mânià asupra lor, și-i vei dà în mâinile neamicului, și așa că cei ce-i vor prinde îi vor duce prinși, în pământ departe sau aproape;

37 Și vor venì în sineși în pământul, unde fură duși prinși, și se vor întoarce și se vor rugà ție, în pământul acelora cari i-au dus prinși, zicând: Am păcătuit, am nelegiuit, și am nedreptățit;

38 Și se vor întoarce către tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în pământul neamicilor lor, cari i-au dus prinși, și se vor rugà, privind către pământul lor, ce l-ai dat părinților lor, și către cetatea, pre care ai ales-o, și către casa, ce am zidit-o numelui tău;

39 Atuncia ascultă din cer, din locul șederei tale, rugăciunea lor și cererea lor, și fă-le dreptate; și iartă poporului tău cele ce a păcătuit ție.

40 Și acuma, Dumnezeul meu, deschiși fie ochii tăi, și urechile tale fie ascultătoare la rugăciunea din locul acesta!

41 Și ridică-te, Doamne, Dumnezeule, la locul tău de repaus, tu și chivotul puterei tale! Fă ca preoții tăi, Doamne, Dumnezeule, să fie îmbrăcați cu mântuire, și sfinții tăi să se bucure întru bunătăți.

42 Doamne, Dumnezeule! nu înturnà unsului tău fața ta; adu-ți aminte de milele tale către David, servul tău.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.