Eterniseed

2 Corinteni 10

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar eu însumi Pavel vă îndemn prin blândețea și bunătatea lui Hristos, eu care de față sunt într'adevăr smerit între voi, dar în lipsă îndrăznesc către voi;

2 Mă rog ca nu fiind de față să îndrăznesc cu tăria încrederii cu care gândesc să cutez împotriva unora care ne țin ca umblând potrivit cărnii.

3 Pentru că deși umblăm în carne, nu ne luptăm potrivit cărnii.

4 Căci armele luptei noastre nu sunt omenești, ci puternice pentru Dumnezeu spre dărâmare de locuri întărite,

5 Dărâmând gândurile și orice înălțime ce se ridică împotriva cunoștinței de Dumnezeu, și robind orice minte spre supunere la Hristos,

6 Și gata fiind să răsbunăm orice nesupunere, când va fi fost împlinită supunerea voastră.

7 Vă uitați la cele ce sunt în față? Dacă are cineva încredere în sine că este al lui Hristos, gândească aceasta iarăși despre sine însuși, că după cum este el al lui Hristos, astfel și noi.

8 Căci și dacă mă voiu fi lăudat ceva mai mult de puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre clădirea și nu spre dărâmarea voastră, nu mă vă voiu rușina,

9 Pentru ca să nu par că v'ași înfricoșà oarecum prin epistolele mele.

10 Că epistolele sale, zice cineva, sunt într'adevăr cu greutate și tari, dar înfățișarea corpului său este fără putere și cuvântul desprețuit.

11 Unul ca acesta gândească aceasta, că ce fel suntem cu cuvântul prin epistole ne fiind de față, astfel suntem cu lucrul și de față fiind.

12 Pentru că nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne punem de-opotrivă pe noi înșine cu unii dintre aceia, care se fac cunoscut pe dânșii însuși; ci dânșii măsurându-se pe sine loruși însuși și punându-se de-opotrivă pe sine loruși însuși nu sunt pricepuți.

13 Noi însă nu ne vom lăudà în cele fără măsură, ci după măsura marginii trasă nouă, cu care măsură ne-a împărțit Dumnezeu, ca să ajungem până și la voi.

14 — Căci nu ne întindem pe noi înșine prea mult, ca cum n'am ajunge la voi, pentru că și până la voi am ajuns în evangelia lui Hristos, —

15 Nu ne lăudăm în cele fără măsură, în osténeli streine, dar având nădejde, dacă credința voastră crește, ca să ne facem mari între voi potrivit marginii trase nouă spre prisosire.

16 Ca să vestim evangelia la locuri dincolo de voi, fără a ne lăudà de cele ce sunt gata înlăuntrul marginii trase altora.

17 Iar cine se laudă, laude-se în Domnul;

18 Pentru că nu cine se face cunoscut pe sine însuşi, acela este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl face cunoscut.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.