1 O, dacă ați îngăduì ceva puțin necuminție dela mine! Dar mă și îngăduiți.
2 Căci vă râvnesc cu râvnirea lui Dumnezeu, pentru că v'am logodit unui bărbat, ca să înfățișez lui Hristos fecioară curată;
3 Mă tem însă ca nu cumva, după cum șarpele amăgi prin viclenia lui pe Eva, mințile voastre să fie abătute dela curățenia cea în Hristos.
4 Căci negreșit, dacă cel care vine predică pe un alt Iisus, pe care noi nu l-am predicat, sau primiți un altfel de duh, pe care nu l-ați primit, sau o altfel de evanghelie, pe care n'ați primit-o, îngăduiați cu drept cuvânt;
5 Socotesc însă că întru nimic n'am fost mai în urmă de cei mai înalți apostoli.
6 Dar deși sunt neînvățat în cuvânt, nu însă în cunoștință neînvățat, ci în orice noi am făcut cunoscut aceasta între toți în privința voastră.
7 Sau am făcut greșală că v'am binevestit în dar evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca să fiți voi înălțați?
8 Alte biserici am prădat luând plată pentru a vă sluji pe voi, și de față fiind la voi și lipsă având n'am fost sarcină nimenui;
9 Căci lipsa mea a umplut-o cu desăvârșire frații după ce veniră din Macedonia; și în orice m'am păzit pe mine însumi ca să nu cad greu pentru voi, și mă voiu păzi.
10 Este adevăr al lui Hristos în mine, că lauda aceasta nu va fi îngrădită pentru mine în ținuturile Achaii.
11 Pentru ce? Că nu vă iubesc? Dumnezeu știe.
12 Iar ceea ce fac, și voiu face, pentru aceasta fac, ca să taiu prilejul celor care voesc prilej, ca în ceea ce se laudă să fie aflați ca și noi.
13 Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, luând chip de apostoli ai lui Hristos.
14 Și nu este mirare, pentru că însuși satana iă chip de inger al luminii.
15 Deci nu este mare lucru dacă și slujitorii lui iau chip ca slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor.
16 Iarăși zic, nu gândească cineva că nu sunt cuminte; iar dacă nu, primiți-mă și ca pe un fără minte, ca să mă laud și eu cevă puțin.
17 Ceea ce vorbesc, nu vorbesc după Domnul, ci ca în stare de necuminție vorbesc în această încredere temeinică a laudei.
18 De oarece mulți se laudă potrivit cărnii, mă voiu lăuda și eu.
19 Pentru că bucuros îngăduiți pe cei fără minte, fiind voi cuminți;
20 Căci îngăduiți dacă vă robește cineva cu sila, dacă vă roade cineva, dacă vă prinde cineva, dacă se poartă cineva mândru, dacă vă lovește cineva în față.
21 În chip de necinste zic, cum că noi am fost fără putere! Dar în ce este cineva oarecum îndrăsneț, în necuminție zic, îndrăsneț sunt și eu.
22 Ebrei sunt ei? Și eu. Israeliți sunt? Și eu? Neamul lui Abraam sunt ei? Și eu.
23 Slujitori ai lui Hristos sunt ei? Ieșindu-mi din minți vorbesc! Mai presus sunt eu! Prin osteneli mai mult, prin bătăi mai mult, prin închisori preste măsură, prin primejdii de moarte de multe ori;
24 Dela Iudei de cinci ori patruzeci fără una de lovituri am luat,
25 De trei ori am fost bătut cu vergi, odată am fost împroșcat cu pietrii, de trei ori am pățit spargere de vas, o noapte și o zi am făcut adâncul mării;
26 Prin călătorii de multe ori, prin primejdii de râuri, prin primejdii de tâlhari, prin primejdii din partea neamului, prin primejdii din partea păgânilor, prin primejdii în oraș, prin primejdii în pustietate, prin primejdii în mare, prin primejdii între frați mincinoși,
27 Prin osteneală și muncă, prin veghieri de multe ori, prin foame și sete, prin postiri adeseori, prin frig și golătate.
28 Afară de acestea luarea aminte ce am în fiecare zi, grija tuturor bisericilor.
29 Cine este slab, și eu nu sunt slab? Cine este abătut și nu eu mă aprind de durere?
30 Dacă trebue să mă laud, mă voiu lăuda de cele ale slăbiciunii mele.
31 Știe Dumnezeu și al Domnului Iisus Tatăl, care este binecuvântat în veci, că nu mint.
32 În Damasc căpetenia poporului împăratului Areta păzeà orașul Damascenilor ca să mă prinză.
33 Și printr'o uscioară într'un coș am fost lăsat în jos prin zid și am scăpat din mânile lui.