1 Începem să ne facem iar cunoscut pe noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii oameni, de epistole de cunoaștere către voi sau dela voi.
2 Voi sunteți epistola noas-tră, înscrisă în inimile noastre, cunos-cută și cetită de toți oamenii,
3 Cu-noscuți fiind voi că sunteți epistolă a lui Hristos slujită de noi, înscrisă nu cu cerneală, ci cu duhul viului Dum-nezeu, nu pe plăci de piatră, ci pe plăci de carne, pe inimile voastre.
4 O astfel de încredere avem dar prin Hristos către Dumnezeu,
5 Nu voiu zice că prin noi înșine suntem destoinici să judecăm ceva ca dela noi înșine, ci destoinicia noastră este dela Dumnezeu,
6 Care ne-a și făcut ai unui așezământ nou destoinici sluji-tori, nu ai literei, ci ai duhulul, pentru că litera omoară, iar duhul face viu.
7 Iar dacă cea de moarte aducătoare slujire săpată în litere pe pietri s'a făcut în măreție, încât fiii lui Israel nu putură să-și țină neclintit privirea la fața lui Moise din pricina măreției feții lui, care măreție aveà să fie desființată,
8 Cum nu va fi oare mult mai măreață slujirea duhului?
9 Pentru că dacă în slujirea aducătoare de osândă este măreție, cu mult mai mult prisosește în măreție slujirea aducătoare de în-dreptățire.
10 Căci chiar măreția nu este măreție în această parte din pri-cina măreției celei preste măsură.
11 Pentru că dacă ceea ce are să fie desființat este măreț, cu mult mai mult este măreț ceea ce rămâne.
12 Deci având o astfel de nădejde ne folosim cu multă îndrăzneală.
13 Și nu punem acoperemânt pe fața noastră după cum Moise puneà acoperemânt pe fața sa, pentru ca fiii lui Israel să nu țină neclintit privirea la sfârșitul celui ce aveà să fie desființat.
14 Ci învâr-toșate fură gândurile lor. Căci până în ziua de astăzi același acoperemânt ră-mâne la cetirea vechiului așezământ, nedescoperit fiindcă este desființat în Hristos;
15 Ci până astăzi este aco-peremânt pe inimile lor, când este cetit Moise;
16 Dar când se va fi întors la Domnul inima lor, acoperemântul este luat la o parte.
17 Domnul însă este duhul, și unde este duhul Dom-nului, acolo este stare de sine.
18 Iar noi toți, cu fața descoperită în oglindă privind mărirea Domnului, suntem schimbați în același chip dela mărire la mărire, după cum este dela Domnul duhului.