1 Deci, iubiților, având aceste făgăduințe, să ne curățim pe noi înșine de orice mânjitură a trupului și a duhului, desăvârșind sfințenie în temere de Dumnezeu.
2 Faceți-ne loc în inimile voastre; pe nimenea n'am adus în stare rea, dela nimenea n'am luat mai mult.
3 Nu spre osândă zic aceasta; căci am zis mai nainte că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună și a trăi împreună.
4 Multă îndrăzneală am față de voi, multă laudă am pentru voi; sunt plin de mângăere, prisosesc preste măsură cu bucuria în toată întristarea noastră.
5 Pentru că, și după ce am venit în Macedonia, trupul nostru n'a avut nici o liniște, ci în orice chip sdrobiți eram: din afară lupte, din lăuntru temeri.
6 Dar Dumnezeu care mângăie pe cei smeriți ne-a mângăeat pe noi prin venirea lui Titu;
7 Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângăerea cu care a fost mângăeat la voi, aducândune la cunoștință dorința voastră, plângerea voastră, bunăvoința voastră pentru mine, încât mai mult m'am bucurat.
8 Fiindcă și dacă v'am întristat în epistola mea, nu mă căesc; deși mai nainte mă căiam, căci văd că aceea scrisoare v'a întristat, deși pentru puțin timp,
9 Acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spe pocăință; căci întristați ați fost după voia lui Dumnezeu, ca să nu fiți întru nimic păgubiți de către noi.
10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire de necăit; iar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci iată chiar această întristare după voia lui Dumnezeu a săvârșit pentru voi atâta sârguință, mai ales apărare, mai ales neplăcere, mai ales teamă, mai ales dorință, mai ales râvnire, mai ales răzbunare. În orice chip ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în aceca faptă.
12 Astfel dar, și dacă v'am scris, nu v'am scris pentru cel care a nedreptățit, nici pentru cel care a fost nedreptățit, ci pentru ca sârguința voastră pentru noi să fie învederată la voi înnaintea lui Dumnezeu.
13 Deaceea suntem mângăeati. Dar pe lângă mângăerea noastră ne-am bucurat preste măsură, mai ales de bucuria lui Titu, că duhul lui a fost ușurat din partea voastră tutulor;
14 Pentru că dacă m'am lăudat lui ceva pentru voi, n'am fost dat de rușine; ci după cum v'am vorbit toate în adevăr, astfel și lauda noastră înaintea lui Titu adevăr s'a făcut.
15 Și inima lui este mai mult pentru voi, când își aduce aminte de supunerea voastră tutulor, cum l-ați primit cu temere și frică mare.
16 Mă bucur dar că în orice privință am încredere în voi.