Eterniseed

2 Împărați 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și când voi Domnul să ridice pre Ilie la cer în vârtej de vânt, atunci Ilie și Elisei purceseră dela Ghilgal.

2 Și zise Ilie către Elisei: Șezi aicia, rogu-te; căci Domnul mă trimite la Bet-El. Iar Elisei zise: Viu este Domnul, și viu este sufletul tău! nu te voiu lăsà. Și se pogorîră la Bet-El.

3 Și au ieșit fiii profeților din Bet-El la Elisei, și-i ziseră: Știi, că Domnul astăzi răpește pre domnul tău depe capul tău? Și el zise: Și eu cunosc aceasta, tăceți.

4 Și a zis Ilie către el: Elisei, șezi aicia, rogu-te; căci Domnul mă trimite la Ierichon. Iar el zise: Viu este Domnul, și viu este sufletul tău! nu te voiu lăsà. Și sosiră la Ierichon.

5 Și s'au apropiat fiii profeților din Ierichon la Elisei, și-i ziseră: Știi, că Domnul astăzi răpește pre domnul tău depe capul tău? Și el zise: Și eu cunosc aceasta, tăceți.

6 Și zise Ilie către el: Șezi aicia, rogu-te; căci Domnul mă trimite la Iordan. Iar el zise: viu este Domnul și viu este sufletul tău! nu te voiu lăsà.

7 Și merseră amândoi. Și cincizeci de bărbați din fiii profeților merseră, și stătură în față, departe; și ei amândoi stătură lângă Iordan.

8 Şi luă Ilie mantia sa, şi o îndoì, şi lovì apele, şi se despărţiră într'o parte şi într'alta, şi trecură amândoi pre uscat.

9 Și după ce trecură, zise Ilie lui Elisei: Cere ce să fac ție, mai nainte de a fi răpit dela tine. Și Elisei zise: Să fie, rogu-te, o îndoită parte a spiritului tău pre mine.

10 Iar el zise: Greu lucru ai cerut; dar de mă vei vedeà răpindu-mă dela tine, îți va fi așa; iar de nu, nu va fi așa.

11 Și a fost, precând încă umblau vorbind, iată, un car de foc și cai de foc îi despărțiră pre amândoi; și se sui Ilie prin vârtej de vânt la cer.

12 Iar Elisei vedeà și strigà: Părinte, carul lui Israel și călărimea lui! Și nu-l mai văzù pre el; și apucă vestmintele sale, și le sfâșiă în două bucăți.

13 Și ridicând mantia lui Ilie, ce căzuse de deasupra lui, se întoarse, și stătù pre țărmul Iordanului.

14 Și luând mantia lui Ilie, ce căzuse de deasupra lui, lovì apele, și zise: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Și când lovì și el apele, se despărțiră într'o parte și într'alta; și Elisei trecù.

15 Și văzându-l fiii profeților , cei din fața Ierichonului, ziseră: Spiritul lui Ilie s'a așezat preste Elisei. Și veniră spre întâmpinarea lui, și i-se închinară până la pământ.

16 Și ziseră către el: Iată, cu servii tăi sunt cincizeci de bărbați puternici; rugămu-te, să meargă și să caute pre domnul tău; poate, spiritul lui Dumnezeu l-a ridicat, și l-a aruncat pre vre-un munte, sau în vre-o vale. Și el zise: Nu trimiteți.

17 Dar l-au silit, până ce s'a rușinat; și el zise: Trimite-ți. Trimiseră deci cincizeci de bărbați, și-l căutară trei zile, dar nu-l aflară.

18 Și când se înturnară către el, (căci rămăsese în Ierichon), le zise el: Au nu v'am spus: Să nu mergeți.

19 Și ziseră bărbații cetății către Elisei: Iată, așezarea cetății este bună, precum domnul meu vede, dar apele sunt rele, și pământul sterp.

20 Și el zise: Aduce-ți-mi un vas nou, și puneți sare în el. Și ei îi aduseră.

21 Și el ieși la isvorul apelor, și aruncă acolo sarea, și zise: Așa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte, nici stărpiciune.

22 Și s'au vindecat apele până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei, ce l-a vorbit.

23 Și se suì de acolo la Bet-El: și pre când mergeà pre drum, ieșiră din cetate niște copii mici, și-l rideau, și-i ziceau: Suie-te, pleșuvule! suie-te, pleșuvule!

24 Iar el se întoarse, și văzându-i, îi blestemă în numele Domnului. Și ieșiră din pădure doi urși, și sfâșiară dintr'înșii patruzeci și doi de copii.

25 Și se duse de acolo la muntele Carmel, și de acolo se întoarse la Samaria.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.