1 Și a trimis regele, și s'au adunat la el toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului.
2 Și regele s'a suit în casa Domnului și toți bărbații lui Iuda, și toți locuitorii Ierusalimului cu dânsul; și preoții, și profeții, și tot poporul, dela mic până la mare; și a cetit în urechile lor toate cuvintele cărții legământului, ce s'a aflat în casa Domnului.
3 Și stând regele lângă stâlp, a făcut un legământ înaintea Domnului, ce va umblà în urma Domnului, și va păzì poruncile lui, mărturiile lui și legile lui, din toată inima și din tot sufletul, ca să se adeverească cuvintele legământului acestuia, ce sunt scrise în cartea aceasta: și tot poporul stătù la acest legământ.
4 Și regele poruncì lui Hilkia, archiereul, și preoților de rândul al doilea, și ușierilor, să scoată din templul Domnului toate vasele cele făcute pentru Baal și pentru Astartea și pentru toată oștirea cerului; și le-a ars afară din Ierusalim, în câmpiile Kedronului, și cenușa lor au dus-o la Bet-El.
5 Și a desființat pre preoții idolilor, pre cari regii lui Iuda îi rânduiseră, să tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda, și în împrejurimile Ierusalimului; a desființat și pre cei ce tămăiau lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor și la toată oștirea cerului.
6 Și a scos chipul Astarteei din casa Domnului, afară din Ierusalim la pârăul Kedron, și-l arse la pârăul Kedron, și l-a prefăcut în pulbere, și pulberea o aruncă pre mormintele fiilor poporului.
7 Și a dărâmat casele sodomiților, cari erau lângă casa Domnului unde femeile țeseau podoabe pentru Astartea.
8 Și strânse pre toți preoții din cetățile lui Iuda, și a spurcat înălțimile, unde preoții tămăiaseră, dela Gheba până la Beer-Șeba, și a dărâmat înălțimile porților, ce erau la intrarea porții lui Iosua, mai marele cetății, ce se aflau în stânga porții cetății.
9 Dar preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ei mâncau azime între frații lor.
10 Și a spurcat pre Tofetul din valea fiilor lui Hinnom, ca nimenea să nu poată trece prin foc pre fiul său sau pre fata sa lui Molec.
11 Și desființă caii, ce regii lui Iuda îi consfințiră soarelui, la intrarea în casa Domnului, aproape de locuința lui Natan-Melec, diregătorul, ce erà în Farvarim, și arse cu foc carele soarelui.
12 Și altarele depe acoperișul rândului de sus al lui Ahaz, pre care le făcuseră regii lui Iuda, și altarele, pre care le făcuse Manase în ambele curți ale casei Domnului, le-a sfărâmat, și le-a dărâmat acolo regele, și aruncă pulberea lor în pârăul Kedron.
13 Și înălțimile ce erau din fața Ierusalimului, cele din dreapta Muntelui stricăciunii, pe care le zidise Solomon, regele lui Israel, pentru Astartea, urâciunea Sidonienilor, și pentru Chemoș, urâciunea Moabiților, și pentru Milcom, urâciunea fiilor lui Ammon, toate le spurcă regele.
14 Și a sfărâmat statuele, și a tăiat Astarteele, și umplù locurile lor cu oase de oameni.
15 Și altarul din Bet-El, înălțimea, pre care o făcù Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pre Israel în păcat, pre acel altar și înălțime le dărâmă, și arse înălțimea, și o prefăcù în pulbere; ars-a încă și Astartea.
16 Și când se întoarse Iosia, și văzù mormintele, ce erau acolo pre munte, a trimis, și a luat oasele din morminte, și le arse pe altar, și-l spurcă, după cuvântul Domnului, pre care l-a strigat omul lui Dumnezeu, când prochemă cuvintele acestea.
17 Și regele zise: Ce mormânt este acesta ce văd? Și bărbații cetății îi ziseră: Mormântul omului lui Dumnezeu, ce venià din Iuda, și prochemă cele ce tu ai făcut cu altarul din Bet-El.
18 Și el zise: Lăsați-l; să nu miște nimenea oasele lui. Deci lăsară în pace oasele lui, împreună cu oasele profetului, ce venise din Samaria.
19 Așa și toate casele înălțimilor, ce erau în cetățile Samariei, pre cari le făcură regii lui Israel, ca să întărâte pre Domnul, le depărtă Iosia, și făcù cu ele tot ce făcuse în Bet-El.
20 Și a junghiat pre altare pre toți preoții înălțimilor, ce erau acolo, și a ars deasupra lor oase de oameni, și se întoarse la Ierusalim.
21 Şi porunci regele la tot poporul, zicând: Faceţi paştile Domnului Dumnezeul vostru, după cele scrise în cartea aceasta a legământului.
22 Cu adevărat astfel nu se sărbătoriră paștile din zilele judecătorilor, care judecară pre Israel, nici în toate zilele regilor lui Israel și ale regilor lui Iuda;
23 Cum se sărbătoriră paștile acestea Domnului în Ierusalim, în anul al optsprezecelea al regelui Iosia.
24 Iosia stărpì încă și pre necromanți, pre magi, pre terafimi, pre idoli și toate urîciunile, ce se vedeau în pământul lui Iuda și în Ierusalim, ca să se adeverească cuvintele legii, scrise în cartea, ce o află Hilkia, preotul, în casa Domnului.
25 Și asemenea lui n'a fost mai înainte de el vre-un rege, care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său și din toată puterea sa, după toată legea lui Moisi; nici se sculă după dânsul vre-unul asemenea lui.
26 Totuși Domnul nu se întoarse dela aprinderea mâniei sale celei mari, mânie care s'a aprins asupra lui Iuda pentru toate întărâtările, cu care l-a întărâtat Manase.
27 Și Domnul zise: Și pe Iuda îl voiu lepădă dela fața mea, cum am lepădat pe Israel; și voiu lepădă cetatea aceasta, Ierusalimul, pe care l-am ales, și casa, de care zisesem: Numele meu va fi acolo.
28 Și celelalte fapte ale lui Iosia, și toate câte le făcù, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicelor regilor lui Iuda?
29 În zilele lui se suì Faraon-Neco, regele Egiptului, în contra Asiriei la fluviul Eufrat. Și regele Iosia merse spre întâmpinarea lui; acela, cum îl văzù, îl omorî în Meghiddo.
30 Și servii lui îl duseră mort în car dela Meghiddo, și-l aduseră la Ierusalim, și-l înmormântară în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-a uns, și l-a făcut rege în locul părintelui său.
31 De douăzeci și trei de ani erà Ioahaz, când se făcù rege, și domnì trei luni în Ierusalim. Și numele mumei lui erà Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
32 Și făcù rele în ochii Domnului, în toate câte făcuseră părinții săi.
33 Și Faraon-Neco l-apus în temniță în Ribla, în pământul Hamatului, ca să nu domnească în Ierusalim; și puse asupra țării gloabă de o sută de talente de argint și de un talent de aur.
34 Și Faraon-Neco făcù pre Eliakim, fiul lui Iosia, rege în locul lui Iosia, părintele său, și schimbă numele lui în Ioakim; iar pre Ioahaz l-a luat, și-l duse în Egipt, și el murì acolo.
35 Și Ioakim dădù lui Faraon argintul și aurul; dar a pus bir asupra țării, ca să dea bani după porunca lui Faraon: el luă argintul și aurul dela poporul țării, după birul cum l-a pus fiecăruia, ca să-l dea lui Faraon-Neco.
36 Ioakim erà de douăzeci și cinci de ani, când se făcù rege, și domnì unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mumei lui erà Zabuda, fata lui Pedaia din Ruma.
37 Și făcù rele în ochii Domnului, după toate câte au făcut părinții săi.