1 Iehoram, fiul lui Ahab, începù a domnì preste Israel în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda; și el domnì doisprezece ani.
2 Și făcù rele în ochii Domnului, dar nu ca părintele său și ca muma sa: căci depărtă stâlpul lui Baal, pe care-l făcuse părintele său.
3 Totuși el se lipì de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pre Israel în păcat; dela ele nu se depărtă.
4 Și Meșa, regele Moabului, aveà turme mari, și dădù regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu lâna lor.
5 Dar după ce murì Ahab, se răsculă regele Moabului în contra regelui lui Israel.
6 Și ieși regele Iehoram din Samaria în timpul acela, și numără tot Israelul.
7 Și se duse, și trimise către Iosafat, regele lui Iuda, zicând: Regele Moabului se răsculă contra mea; vei voì tu să te duci cu mine la resbel în contra Moabului? Și el zise: Mă voiu duce; eu ca tine sunt, poporul meu ca și poporul tău, și caii mei ca și caii tăi.
8 Și el zise: Pe ce cale ne vom sui? Și el răspunse: Pe calea pustiului Edomului.
9 Și porniră regele lui Israel și regele lui Iuda și regele Edomului, și cutrierară cale de șapte zile: și nu erà apă pentru armată și pentru vitele, ce urmau după ei.
10 Și zise regele lui Israel: Vai! Domnul a întrunit pre acești trei regi, ca să-i deă în mâna Moabului.
11 Și Iosafat zise: Oare nu este aicia vre-un profet al Domnului, ca să întrebăm printr'însul pre Domnul? Și răspunse unul din servii regelui lui Israel, și zise: Este aicia Elisei, fiul lui Șafat, care a turnat apă pe mânile lui Ilie.
12 Și zise Iosafat: Cuvântul Domnului este cu el. Și se pogorîră la el regele lui Israel și Iosafat și regele Edomului.
13 Și zise Elisei către regele lui Israel: Ce este ție cu mine? Du-te la profeții părintelui tău și la profeții mumei tale. Și zise către el regele lui Israel: Nu, căci Domnul întruni pre acești trei regi, ca să-i deă pre ei în mâna Moabului.
14 Și zise Elisei: Viu este Domnul Dumnezeul oștirilor, înaintea căruia stau, de n'aș căută fața lui Iosafat, regele lui Iuda, nu aș voi să te privesc, nici să te văd.
15 Și acum aduceți la mine un cântăreț. Și a fost, pe când cântà cântărețul, că a fost preste el mâna Domnului.
16 Și el zise: Așà zice Domnul: Faceți valea aceasta plină de groape;
17 Că așa zice Domnul: Nu veți vedeà vânt, și nu veți vedeà ploaie, și valea aceasta tot se va umpleà de apă, și veți beà voi și turmele voastre și vitele voastre.
18 Și aceasta este mic lucru în ochii Domnului; în mâna voastră va da și pre Moab.
19 Și veți sfărâmà orice cetate întărită și orice cetate aleasă, și veți tăià orice arbore bun; și veți astupà toate isvoarele apelor, și veți stricà cu pietri tot ogorul.
20 Și dimineața, pe când se aduceà darul de pâne, iată, venì apă depe calea Edomului, și se umplù pământul de apă.
21 Și când auziră toți Moabiții, că se suiră toți regii, ca să se lupte cu ei, adunară pre toți cei ce se încingeau cu brâu, și cei în sus, și stătură la hotar.
22 Și se sculară foarte de dimineață, și cum răsărì soarele preste apă, văzură în dreptul lor Moabiții apele roșii ca sângele.
23 Și ziseră: Acesta este sânge; de sigur regii s'au nimicit, și s'au tăiat între sine: aleargă acum la pradă, Moabe!
24 Și când sosiră la tabăra Israeliților, se ridicară Israeliții, și bătură pre Moabiți, încât ei fugiră de dinaintea lor; și tăindu-i, intrară în pământul Moabiților.
25 Și sfărâmară cetățile, și în tot ogorul cel mai bun aruncă fiecare piatra sa, și le umplură de pietri, și toate isvoarele apelor le astupară, și tot arborele bun îl tăiară, până ce nu lăsară pietri decât în Kir-Heraset, pre care încunjurându-l prăștiașii, îl bătură.
26 Și regele Moabului văzând, că erà să fie învins în luptă, luă cu sine șapte sute de bărbați iuți la sabie, ca să se răsbată până la regele Edomului, dar nu putură.
27 Atuncia luă pe întâiu-născutul său fiu, care erà să domnească în locul său, și-l aduse ardere de tot pe zid; și aceasta aprinse mare mânie în contra lui Israel; și cei trei regi retrăgându-se dela el, se reîntoarseră la țările lor.