1 Și o femeie din femeile fiilor profeților strigă către Elisei, zicând: Servul tău, bărbatul meu, a murit, și tu știi, că servul tău se temeà de Domnul; și creditorul a venit, să-i ia pe amândoi copiii, ca să fie servi.
2 Și Elisei îi zise: Ce voiu face pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Și ea zise: Serva ta n'are nimic în casă, fără numai un vas cu oleiu.
3 Și zise ei: Mergi, împrumută-ți vase de afară, dela toți vecinii tăi, vase deserte, nu împrumutà puține.
4 Și apoi intră, și închide ușa după tine și după fiul tău, și varsă din oleiu, în toate vasele acelea, și cele umplute dă-le la o parte.
5 Și ea se duse dela el, și închise ușa după sine și după fiii săi; și ei îi întindeau vasele, și ea turnă.
6 Și după ce fură umplute vasele, zise ea către fiul său: Mai întinde-mi un vas; și el îi zise: Alt vas nu este. Și se opri oleiul.
7 Atuncia ea se duse și spuse omului lui Dumnezeu. Și el zise: Mergi, vinde oleiul, și plătește datoria ta, și din ce va rămâneà, trăește tu și fiii tăi.
8 Și în una din zile trecù Elisei pe la Șunem, unde erà o femeie avută, și ea îl ținu cu stăruință să mănânce pâne.
9 Și ea zise către bărbatul ei: Iată, cunosc că acest om este om sfânt al lui Dumnezeu, care trece totdeauna pe la noi:
10 Să-i facem lui, rogu-te, o cameră mică de sus, și să-i punem lui acolo un pat, o masă, un scaun, și un sfeșnic; și va fi, când va venì pe la noi, că el se va abate acolo.
11 Și în într’una din zile el venì pe acolo, și se abătù în camera de sus, și se culcă acolo.
12 Și zise către Ghehazi, servul său: Cheamă pe Șunamita aceasta. Și după ce o chemă, stătù ea înaintea lui.
13 Și el zise lui Ghehazi: Zi către dânsa: Iată, tu ai făcut toate gătirile acestea pentru noi; ce voiu face pentru tine? Ai de a te rugà pentru cevà regelui, sau mai marelui preste oaste? Și ea răspunse: Eu locuesc în mijlocul poporului meu.
14 Și el zise către Ghehazi: Ce decì să fac pentru ea? Și Ghehazi răspunse: Cu adevărat ea n’are fiu, și bărbatul ei este bătrân.
15 Și el zise: Cheamă-o pre ea; și după ce o chemă, stătù ea la ușe.
16 Și el zise: În anul viitor, pe acest timp, vei îmbrățișà un fiu. Iar ea zise: Nu, domnul meu, omul lui Dumnezeu! nu minți servei tale.
17 Și femeia zămisli, și născù un fiu în anul viitor, pe la timpul ce a spus ei Elisei.
18 Și după ce copilul se făcù mare, ieși într’o zi la părintele său, la secerători.
19 Și zise către părintele său: Capul meu, capul meu! Și el zise servului: Du-l la muma sa.
20 Și luându-l, îl duse la muma sa; și el șezù pe genunchii ei, până la amiazăzi, și murì.
21 Și-l suì, și-l culcă pe patul omului lui Dumnezeu, și închise ușa după sine, și ieși.
22 Și chemă pe bărbatul său, zicând: Trimite-mi, rogu-te, pre unul dintre servi și una dintre asine, să alerg la omul lui Dumnezeu, și mă voiu întoarce.
23 Și el zise: Pentru ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabbat. Iar ea zise: Fii în pace.
24 Și înșeuă asina, și zise servului său: Mână, și mergi; să nu mă oprești din călărit în drumul meu, până ce nu-ți voiu zice.
25 Și se duse, și sosì la omul lui Dumnezeu în muntele Carmel. Și cum o văzù pre ea omul lui Dumnezeu de departe, zise către Ghehazi, servul său: Iată, Șunamita!
26 Și acum aleargă spre întâmpinarea ei, și-i zi: Bine ești? Bine este bărbatul tău? Bine copilul tău? Și ea zise: Bine.
27 Și după ce venì la omul lui Dumnezeu în munte, cuprinse picioarele lui; iar Ghehazi se apropie ca să o înlăture. Dar omul lui Dumnezeu îi zise: Lasă-o, căci inima ei este amărîtă în ea, și Domnul îmi ascunse aceasta, și nu mi-a spus.
28 Și ea zise: Cerut-am oare cu fiu dela domnul meu? au n’am zis: Nu mă amăgì?
29 Și zise el către Ghehazi: Încinge coapsele tale, și ia toiagul meu în mâna ta, și mergi; de vei întâmpinà om, să nu-l saluți; și de te va salutà, să nu răspunzi lui; și pune toiagul meu pe fața copilului.
30 Și muma copilului zise: Viu este Domnul, și viu este sufletul tău! nu te voiu lăsà. Și se sculă, și o urmă pre ea.
31 Și Ghehazi trecù înaintea lor, și puse toiagul pe fața copilului; dar n’a fost nici voce, nici auzire. Și el se întoarse spre întâmpinarea lui, și-i spuse, zicând: Nu s’a deșteptat copilul.
32 Și când venì Elisei în casă, iată, copilul erà mort, întins pe patul său.
33 Și el intră, și închise ușa în urma lor amândoi, și se rugă Domnului.
34 Și se suì, și se culcă pe copil, și puse gura sa pe gura lui, și ochii săi pe ochii lui, și mânile sale pe mânile lui: și se întinse pe copil, și s'a încălzit carnea copilului.
35 Apoi se ridică, și se preumblă în casă, când încoace, când încolo; și se sui iarăși, și se întinse preste el, și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis copilul ochii săi.
36 Atuncia a chemat pe Ghehazi, și zise: Cheamă pe Șunamita aceasta. Și el o chemă; și când a intrat ea la el, zise el: Ia-ți pre fiul tău!
37 Și ea venì, și căzù la picioarele lui, și se închină la pământ, și luă pre fiul ei, și ieși.
38 Și Elisei s'a întors la Ghilgal. Și erà foamete în țară: și fiii profeților ședeau înaintea lui; și el zise către servul său: Pune oala cea mare, și fierbe fiertură pentru fiii profeților.
39 Și ieșind unul la câmp, să culeagă verdețuri, a aflat un curpăn, și a strâns depe el curcubetele, până ce se umplù vestmântul său: și înturnându-se, le-a turnat în oala de fiertură: căci nu le cunoștea.
40 Apoi au turnat oamenilor să mănânce, și ei, cum mâncară din fiertură, strigară, și ziseră: Omul lui Dumnezeu, moarte este în oală. Și nu puteau să mănânce.
41 Și el zise: Aduceți făină. Și a aruncat-o în oală; apoi zise: Turnați poporului să mănânce. Și nu erà nimic rău în oală.
42 Și venì un om dela Baal-Șalișa, și aduse omului lui Dumnezeu pâne din prinoasele sale: douăzeci de pâni de orz, și spice proaspete de grâu, în săcușorul său. Și el zise: Dă poporului să mănânce.
43 Și servul său zise: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? Și el iarăși a zis: Dă-le poporului să mănânce; căci așa zice Domnul: Vor mâncà, și încă va și rămâneà.
44 Și el le puse înaintea lor, și ei mâncară, și lăsară rămășiță, după cuvântul Domnului.