Eterniseed

2 Petru 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Dar au fost în popor și profeți mincinoși, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, ca unii care vor băgà pe furiș eresuri de peire, tăgăduind chiar pe stăpânul care i-a răscumpărat, aducându-și lor grabnică peire;

2 Și mulți vor urmà, după destrămările lor, din a căror pricină este defăimată calea adevărului.

3 Și în pornire, spre orice fel de înavuțire, vor căutà dela voi câștig prin cuvântări plăsmuite; pentru dânșii osânda nu întârziază de demult, și peirea lor nu dormitează.

4 Căci dacă Dumnezeu nu cruță pe îngerii care au greșit, ci aruncându-i în tartar îi dete lanțurilor întunerecului, păstrați fiind spre judecată, —

5 Și nu cruță lumea veche, ci păzi pe Noe, al optelea predicator de dreptate, când aduse potop preste lumea netemătorilor de Dumnezeu,

6 Și orașele Sodomei și Gomorei, după ce le prefăcu în cenușă, le osândi la răsturnare, punându-le pildă a celor care au să fie netemători de Dumnezeu,

7 Și scăpă pe dreptul Lot tare muncit de petrecerea în desfrânare a celor fărădelege;

8 Pentru că locuind între dânșii dreptul acesta prin vedere și auzire chinuià din zi în zi cu lucruri nelegiuite un suflet drept, —

9 Știe Domnul să scape din ispite pe temători de Dumnezeu, iar pe nedrepți să-i păstreze spre a fi pedepsiți la zi de judecată,

10 Și mai vârtos pe cei care umblă după trup în poftă de necurățenie și desprețuesc stăpânirea. Îndrăzneții îngâmfați, ei nu se cutremură defăimând măriri,

11 Pe când îngerii, fiind mai mari în tărie și putere, nu aduc înainte Domnului judecată defăimătoare împotriva lor.

12 Aceștia însă ca dobitoace necuvântătoare, născute firești, spre prindere și stricăciune, defăimând cele ce nu știu, stricați vor fi și ei în a lor stricăciune,

13 Având să ià cu dânșii răsplată de nedreptate; socotind plăcere desfătarea zi cu zi, pete de necurățenie și pete de rușine, desmierdându-se în înșelăciunile lor ospătând împreună cu voi,

14 Având ochii plini de adulter și nesățioși de păcat, momind suflete neîntărite, având inimă deprinsă de lăcomie, copii ai blestemului!

15 Părăsind calea dreaptă se rătăciră, urmând calea lui Balaam fiul lui Bosor, care iubi plată de nedreptate,

16 Și primi mustrare pentru a lui călcare de lege; asin, fără glas, grăind în glas de om, oprì nebunia profetului.

17 Aceștia sunt puțuri fără apă și neguri mânate de furtună, pentru dânșii este păstrată întunecimea întunerecului.

18 Căci rostind cuvinte trufașe de deșertăciune, momesc în pofte de trup prin desfătări pe cei care abia fug de cei care viețuesc în rătăcire,

19 Făgăduindu-le stăpânire de sine, fiind ei însăși robi ai stricăciunii; pentru că de cine este biruit cineva, aceluia îi este și rob.

20 Căci dacă, după ce au fugit de necurățeniile lumii prin cunoștință deplină a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos, iarăși s'au încurcat într'acestea, sunt biruiți, li s'au făcut cele depe urmă mai rele decât cele dintâiu.

21 Pentru că mai bine erà pentru dânșii să nu fi cunoscut deplin calea dreptății, decât, după ce o cunoscură deplin, să se întoarcă din sfânta poruncă dată lor în primire.

22 Lor li-s'a potrivit ceeace se potrivește cu pilda adevărată: „câne care s'a întors la vărsătura sa“, și: „porc care s'a spălat în tăvălitură de mocirlă“.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.