Eterniseed

2 Samuel 1

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și după moartea lui Saul, David întorcându-se dela bătaia Amalekiților, rămase două zile la Tiklag.

2 Și a treia zi, iată, un bărbat veni din tabăra dela Saul, cu vestmintele lui rupte și cu țărână pe capul său. Și venind la David, căzu pe pământ, și se închină.

3 Și David îi zise: De unde vii? și el îi răspunse: Din tabăra lui Israel am fugit.

4 Și David îi zise: Cum merge treaba? Spune-mi, rogu-te. Și el zise: Poporul a fugit din luptă, și mulți din popor au căzut și sunt morți; încă și Saul și Ionatan, fiul său sunt morți.

5 Și zise David tânărului ce-i spusese acestea: De unde știi tu, că sunt morți Saul și Ionatan, fiul său?

6 Și zise tânărul, care-i spusese acestea: Eu venii din întâmplare pre muntele Ghilboa, și iată, Saul erà plecat pre lancea sa, și iată, care și călăreți îl urmăreau.

7 Și el căutând înapoi, și văzându-mă, mă strigă: și eu zisei: Iată-mă!

8 Și el îmi zise: Cine ești tu? și eu îi răspunsei: Eu sunt Amalekit.

9 Și-mi mai zise: Pune-te, rogu-te, preste mine, și mă omoară! că mari dureri m'au cuprins, și viața încă întreagă este în mine.

10 Deci mă pusei pre el, și-l omorîi; că știam că nu mai puteà trăi după căderea sa. Și luai această coroană, care erà pe capul lui, și brățarul care erà pre brațul lui, și le adusei aicia la domnul meu.

11 Și David luă vestmintele sale, și le rupse; așa și toți bărbații, ce se aflau cu dânsul.

12 Și ei jeliră, și postiră până în seară pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său, pentru poporul Domnului, și pentru casa lui Israel; pentrucă ei au căzut prin sabie.

13 Și David zise către tânărul ce-i spusese acestea: De unde ești tu? Și el zise: Sunt fiul unui străin, un Amalekit.

14 Și-i zise David: Cum nu te-ai temut să întinzi mâna ta, ca să omori pre unsul Domnului?

15 Și David chemă pre unul dintre servi, și-i zise: Vino încoace, aruncă-te asupra lui! Și el îl lovi de muri.

16 Și David îi zise: Sângele tău fie asupra capului tău! că gura ta a mărturisit în contra ta, zicând: Eu am omorît pre unsul Domnului.

17 Și David cântă această plângere pentru Saul și pentru Ionatan, fiul său:

18 Și el porunci, ca fiii lui Iuda să învețe aceasta plângere numită Săgetarea; iată este scrisă în cartea lui Iașer.

19 Fala lui Israel, ucisă pre înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!

20 Nu spuneți în Gat, Nu o vestiți în stradele Așkalonului, Ca să nu se bucure ficele Filistenilor, Ca să nu se laude ficele celor netăiați împrejur.

21 Voi munți ai Ghilboei! Nici roua, nici ploua să nu cadă pe voi, Nici câmpi roditori să se afle pe voi; Că acolo fu pângărit scutul vitejilor, Scutul lui Saul, neuns cu oleiu.

22 Fără de sângele celor uciși, Fără de grăsimea vitejilor, Nici odată săgeata lui Ionatan nu se înturnă; Nici sabia lui Saul s'a întors goală.

23 Saul și Ionatan, Cari s'au iubit, cari în vieață au fost drăgostoși, Nici în moartea lor nu s'au despărțit; Mai iuți erau ei decât vulturii, Mai tari decât leii.

24 Fice ale lui Israel, plângeți după Saul, Care vă îmbrăcă în roș și în alte podoabe, Care a pus găteli de aur pre vestmintele voastre!

25 Cum au căzut viteji în luptă! Ionatane, omorît pre înălțimile tale!

26 Mă doare după tine, fratele meu, Ionatane! Plăcut foarte îmi erai; Minunată a fost iubirea ta pentru mine; Întreceà iubirea femeilor!

27 Cum au căzut vitejii! Și armele de resbel s'au pierdut!

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.