1 După aceea Absalom, fiul lui David, având o soră frumoasă, care se chemà Tamar, o iubì pre ea Amnon, fiul lui David.
2 Şi această patimă atâta chinuì pre Amnon, că bolì după Tamar, soră-sa. Că fecioară erà, şi lui Amnon preste putinţă se păreà a-i face cevà.
3 Dar Amnon aveà un amic, al cărui nume erà Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David; şi Ionadab erà bărbat iscusit foarte.
4 Şi zise el lui Amnon: Fiu al regelui, de ce din zi în zi atâta te usuci? Vei spune mie durerea ta? Şi zise Amnon către el: Iubesc pre Tamar, sora lui Absalom, fratele meu.
5 Şi-i zise Ionadab: Culcă-te în patul tău, şi prefă-te bolnav: şi când va venì părintele tău să te vadă, să-i zici: Să vină, rogu-te, Tamar, soră-mea, să-mi deă de mâncare, şi să gătească mâncarea înaintea ochilor mei, ca eu să o văd şi să mănânc din mâna ei.
6 Amnon deci se culcă, şi se prefăcù bolnav; şi venind regele să-l vadă, zise Amnon regelui: Să vină Tamar, soră-mea, şi să gătească două turte înaintea ochilor mei, şi să mănânc eu din mâna ei.
7 Şi trimise David după Tamar în casă, şi zise: Să mergi în casă la Amnon, fratele tău, şi să-i găteşti de mâncare.
8 Şi aşà Tamar merse în casă la Amnon, fratele ei, care erà culcat. Şi ea luă aluatul, îl frământă, şi găti turte înaintea ochilor lui, şi le-a fert.
9 Şi ea luă tigaia, şi o răsturnă înaintea ochilor lui; dar el nu voi să mănânce; şi Amnon zise: Să iasă dela mine tot omul! Deci ieşit-a dela el tot omul.
10 Şi Amnon zise Tamarei: Adu-mi mâncarea în cameră, şi voiu mâncà din mâna ta. Şi luă Tamar turtele, ce le făcuse, şi le aduse lui Amnon, fratele ei, în cameră;
11 Şi dându-i să mănânce, el se apucă de ea, şi-i zise: Vino, culcă-te lângă mine, sora mea!
12 Iar ea îi zise: Nu fratele meu! Nu mă umili, că nu se face aşà în Israel; nu fă această faptă ruşinoasă.
13 Că unde voiu duce ruşinea mea? şi tu vei trece de nebun întru Israel. Şi acum, rogu-te, vorbeşte cu regele, că el nu mă va oprì pentru tine.
14 Însă el nu voi să asculte de vocea ei: ci o biruì, şi o umilì culcându-se cu ea.
15 Atuncia o urî Amnon cu o ură mare foarte; încât ura, cu care o urî, fu mai mare decât iubirea cu care o iubise. Şi Amnon zise către dânsa; Scoală-te, du-te?
16 Şi ea îi zise: pentru care treabă! a mă respinge aşà mai mare rău este decât răul întâiu ce mi-ai făcut. Dar el nu voi să o asculte.
17 Şi el chemă pre servul său, ce-l servià, și zise: Alungă-o pre ea dela mine, și închide ușa după dânsa!
18 Și ea purtà rochie pestriță; că cu asemenea vestminte erau îmbrăcate ficele regelui, care erau fecioare; și servul alungând-o, închise ușa după ea.
19 Și Tamar luând cenușe, o puse pe capul ei; și rochia cea pestriță, cu care erà îmbrăcată, o rupse; și puse mâna pe capul ei, merse și strigă.
20 Atuncia zise către ea Absalom, fratele ei: Au doară Amnon, fratele tău, umblat-a cu tine? Ci acum, soara mea, taci, că el este fratele tău, nu luà la inimă aceasta. Și Tamar rămase nemângăiată în casa lui Absalom, fratele ei.
21 Și auzind regele David toate acestea, se mânià foarte.
22 Dar Absalom nu vorbià cu Amnon fratele său nici de rău nici de bine; Că Absalom urî pre Amnon, că el umilise pre Tamar, sora sa.
23 Și fost-a după doi ani de zile, că Absalom având tunderea oilor la Baal-Hazor, ce este lângă Efraim, chemă Absalom pre toți fiii regelui.
24 Și Absalom merse la rege, și zise: Iată, rogu-te servul tău face acum tunderea oilor; de ar binevoi și regele și servii săi să vină la servul său.
25 Și regele zise lui Absalom: Nu, fiul meu, nu vom merge noi toți, ca să nu-ți fim povară; și el mai stătù de dânsul; dar David nu voi să meargă, ci-l binecuvântă.
26 Și zise Absalom: Dacă nu, lasă măcar pre Amnon fratele meu, să meargă cu noi. Și regele zise către el: De ce să meargă el cu tine?
27 Și Absalom iarăși stătù de dânsul; și el lăsă pre Amnon să meargă cu el, precum și pre toți fiii regelui.
28 Și porunci Absalom servilor săi, zicând: Vedeți, dacă se va veseli inima lui Amnon de vin, și eu vă voiu zice: Loviți pre Amnon! Atuncia loviți-l; nu vă temeți; au doară nu eu vă poruncesc? fiți tari și îmbărbătați-vă!
29 Și servii lui Absalom făcură lui Amnon, precum poruncì lor Absalom. Atuncia toți fiii re-gelui se sculară, și încălecară fiecare pre catârul său, și fugiră.
30 Și fost-a că ei încă fiind pre drum, știre venì către David, zicând: Ucis-a Absalom pre toți fiii regelui, și n'a rămas nici unul din ei.
31 Deci se sculă regele, și-și rupse vestmintele, și se culcă pre pământ, și toți servii săi stătură împrejurul lui cu vestmintele lor rupte.
32 Și răspunse Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, și zise: Să nu zică domnul meu, că pre toți copiii, fiii regelui, i-au omorît! Că Amnon singur e mort. Că cum mi-a zis Absalom, hotărît erà aceasta din aceea zi, când el umilì pre Tamar, soră-sa.
33 Și acum să nu pună domnul meu regele la inima sa lucrul acesta, zicând: Toți fiii regelui au murit; că numai Amnon singur a murit.
34 Și Absalom fugì. Și ridicându-și ochii servul, ce erà de straje, și uitându-se, iată mult popor venind pre drumul de dinapoia lui, din partea muntelui!
35 Și zise Ionadab regelui: Iată, fiii regelui vin! cum a spus servul tău, așa este.
36 Și fost-a, că el abia sfârșind de vorbit, iată fiii regelui veniau, și au ridicat vocea lor, și plângeau. Și regele chiar și toți servii lui plângeau cu bocet mare foarte.
37 Și Absalom fugì, și se duse la Talmai, fiul lui Ammihud, regele Gheșurului. Și David jeleà după fiul său în toate zilele.
38 Iar Absalom fugì, și se duse la Gheșur, și rămase acolo trei ani.
39 Și pre David cuprinsu-l-a dorul să meargă la Absalom; că se mângăiase de moartea lui Amnon.