Eterniseed

2 Samuel 14

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și cunoscând Ioab, fiul Țeruei, că inima regelui se întoarse spre Absalom,

2 Trimise Ioab la Tekoa, și aduse de acolo o femeie înțeleaptă, și zise către ea: Fă-te că plângi, și îmbracă vestminte de jale, și nu te unge cu oleiu, ci fii ca o femeie, care de multe zile plânge după mort.

3 Și întră la rege, și vorbește către el după cuvântul acesta. Și a pus Ioab cuvintele în gura ei.

4 Și vorbì femeia din Tekoa către rege, și căzù cu fața la pământ, și se închină, și zise: Ajută-mi, rege!

5 Și regele zise către ea: Ce este ție? Și ea răspunse: Cu adevărat, femeie văduvă sunt, și bărbatul meu a murit.

6 Și serva ta aveà doi fii, și s'au certat amândoi la câmp; și nu erà cine să-i despartă; și a lovit unul pre celalalt, și l-a ucis.

7 Și iată, se scoală tot neamul în contra servei tale, și zice: Dă-ne pre cel ce a ucis pre fratele său, ca să-l omorîm pentru viața fratelui său, pre care l-a ucis; și vom pierde și pre moștenitor! Așà ei vor să stângă cărbunele aprins, care mi-a mai rămas, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici rămășiță pre fața pământului.

8 Și zise regele către femeie: mergi la casa ta, și eu voiu poruncì pentru tine.

9 Și zise femeia din Tekoa către rege: Asupra mea, domnul meu rege, să fie vina, și asupra casei părintelui meu; dar regele și scaunul său să fie nevinovat.

10 Și zise regele: Pre cel ce va vorbì împotriva ta, adu-l mie, și el nu te va mai atinge.

11 Și ea zise: Aducă-și aminte regele de Domnul Dumnezeul tău, și să nu suferi ca răsbunătorul de sânge să adauge a mai face pierderi, și să nu stârpească pre fiul meu. Și zise el: Viu este Domnul! nici un fir de păr al fiului tău nu va cădeà pre pământ.

12 Atuncia zise femeia: Rogu-te, ca serva ta un cuvânt să vorbească către domnul meu, regele. Și el zise: Vorbește.

13 Și zise femeia: Pentru ce dar un lucru ca acesta ai gândit în contra poporului lui Dumnezeu? Că zicând acestea regele, nu se judecă oare el însuși vinovat, deoarece regele nu lasă să se întoarcă gonitul său?

14 Că noi murim, și suntem ca apă vărsată pe pământ, ce nu se mai strânge. Dumnezeu nu ia viața, ci născocește mijloace ca cel gonit să nu rămână gonit dela dânsul.

15 Și acum de am venit să spun acest cuvânt regelui, domnul meu este că poporul m'a înspăimântat; și serva ta zise: Voiu vorbì acum către rege; poate va îndeplinì regele după cererea servei sale.

16 Căci dacă regele ascultă pre serva sa, ca s'o scape din mâna aceluia, care caută să mă piardă pre mine și pre fiul meu împreună din moștenirea lui Dumnezeu,

17 Apoi zis-a în sine serva ta: cuvântul regelui, domnul meu, ne va aduce repaus; căci ca și un înger al lui Dumnezeu, așa este regele, domnul meu, ca să deosebească binele și răul. Deci Domnul Dumnezeul tău, să fie cu tine!

18 Atuncia regele răspunse, și zise femeii: Să nu ascunzi către mine cuvântul, de care te voiu întrebà. Și femeia zise: Rogu-mă, să vorbească domnul meu, regele.

19 Și zise regele: Au mâna lui Ioab nu este cu tine în toate acestea? Și femeia răspunse, și zise: Viu e sufletul tău, domnul meu, rege! Nimenea nu se poate abate nici în dreapta, nici în stânga în toate câte vorbește domnul meu, regele; că servul tău Ioab, el mi-a poruncit, și el a pus în gura servei tale toate aceste cuvinte.

20 Și pentru ca să schimbe privirea lucrului, pentru aceea servul tău Ioab a făcut aceasta. Și domnul meu este înțelept, ca înțelepciunea unui înger al lui Dumnezeu, și cunoaște toate, câte se fac în țară.

21 Și zise regele lui Ioab: Iată, tu ai făcut aceasta; deci mergi și adù înapoi pre tînărul Absalom!

22 Și Ioab căzù preste fața sa la pământ, și se închină, și mulțumì regelui; și Ioab zise: Astăzi a cunoscut servul tău, că am aflat har în ochii tăi, domnul meu, rege! că regele a îndeplinit cererea servului tău.

23 Și Ioab se sculă, și merse la Gheșur, și aduse pre Absalom la Ierusalim.

24 Și regele zise: Întoarcă-se la casa sa; și fața mea să nu vază. Și se întoarse Absalom la casa sa; dar fața regelui nu o văzù.

25 Și în tot Israelul nu erà bărbat frumos ca Absalom. Erà de lăudat foarte. Dela talpa piciorului său și până în creștelul său nu erà greș în el.

26 Și când își tundeà capul, (că se întâmplà din an în an, să-l tundă, căci îi erà greu, deaceea îl tundeà) de trăgeà părul capului său două sute de sicli după măsura regelui.

27 Și se născură lui Absalom trei fii și o fică, al cărei nume erà Tamar: erà femeie frumoasă la privire.

28 Și locuì Absalom doi ani de zile în Ierusalim, și fața regelui nu o văzù:

29 Și trimise Absalom după Ioab, spre a-l trimite la rege; dar acesta nu voi să vină la dânsul; și trimițând a doua oară, el tot nu voi să vină.

30 Atuncia zise servilor săi: Vedeți ogorul lui Ioab cel de alăturea cu mine, și pe care are orz! mergeți și aprindeți-l cu foc. Și servii lui Absalom dădură foc ogorului.

31 Și se sculă Ioab, și merse la Absalom în casă, și-i zise: De ce au dat foc servii tăi ogorului meu?

32 Și Absalom răspunse lui Ioab: Iată, eu am trimis după tine, și am zis: Vino aicia! ca să te trimit la rege, să-i zici: De ce am venit eu din Gheșur? Mai bine îmi erà să fi fost tot acolo! Și acum să văd fața regelui, și de este vre-o vină asupra-mi, să mă ucidă.

33 Și Ioab merse la rege, și-i spuse. Și el chemă pre Absalom, și el venì la rege, și se plecă cu fața la pământ înaintea regelui. Și regele sărută pre Absalom.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.