Eterniseed

2 Samuel 15

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Fost-a după aceea, că Absalom și-a gătit care și cai, și cincizeci bărbați fugiră înaintea lui.

2 Și Absalom se sculă, și se așeză de lăturile drumului la poartă. Și de aveà carevà ceartă, și mergeà la judecată la rege, Absalom îl chemà, și ziceà: Din ce cetate ești tu? Și el ziceà: Din una din semințiile lui Israel este servul tău;

3 Și Absalom ziceà către dânsul: Iată, cauza ta este bună și dreaptă: dar nu este nimenea, care să te asculte din partea regelui.

4 Și Absalom mai ziceà: O! de m'ar pune pre mine judecător în țară! La mine ar puteà să vină tot insul, care ar aveà vre-o ceartă și judecată, și eu i-aș da dreptate.

5 Și de se apropià cinevà de el, ca să se închine înaintea lui; el întindeà mâna sa, îl apucà, și-l sărutà.

6 Și așa făceà Absalom tuturor Israeliților, care mergeau la judecată la rege; și Absalom câștigă inima bărbaților lui Israel.

7 Și după trecerea de patruzeci de ani, zise Absalom regelui: Voiu să mă duc, și să îndeplinesc votul meu la Hebron, pre care l-am făcut Domnului:

8 Că vot a făcut servul tău, pe când locuiam la Gheșur în Siria, zicând: Dacă Domnul mă va întoarce la Ierusalim, voiu servì Domnului.

9 Și regele zise către dânsul: Mergi în pace! Și așa el se sculă, și merse la Hebron.

10 Și Absalom trimise spioni în toate semințiile lui Israel, zicând: Când veți auzì sunetul trâmbiței, veți zice: Absalom s'a făcut rege la Hebron.

11 Și cu Absalom merseră două sute de bărbați din Ierusalim, cari au fost chemați, și merseră în prostia lor, și nu știură nimic.

12 Și Absalom trimise după Ahitofel, Ghilonitul, consilierul lui David, din cetatea sa Ghilo, când aduceà el jertfe. Și se făcù conjurare tare, și poporul tot se înmulțià lângă Absalom.

13 Și a venit vestitor la David, zicând: Inimile bărbaților lui Israel sunt după Absalom.

14 Și zise David către toți servii săi, cari erau cu dânsul în Ierusalim: Sculați-vă, și să fugim! că nu va fi nouă scăpare de fața lui Absalom. Sârguiți de a merge, ca să nu sârguească el, și să ne ajungă, și să aducă nenorocire pre noi, și să treacă cetatea prin ascuțișul săbiei.

15 Și servii regelui ziseră către rege: Tot ce domnul nostru regele alege, iată, noi suntem servii tăi!

16 Și regele ieși cu toată casa sa în urma lui; și lăsă regele zece concubine, ca să păzească casa.

17 Și așa ieși regele și tot poporul în urma sa, și stătură la o casă depărtată.

18 Și toți servii lui mergeau de alăturea cu el, și toți Creții și toți Pletii, și toți Gatiții, șase sute bărbați, cari l-au urmat dela Gat, mergeau înaintea regelui.

19 Atuncia regele zise lui Itai, Gatitul: De ce voești să mergi și tu cu noi? Întoarnă-te la locul tău, și rămâi cu regele; căci străin ești tu, și nemernicit dela locul tău.

20 Ieri ai venit, și astăzi să te las să mergi cu noi în rătăcire? Că eu merg unde voiu puteà merge. Tu întoarnă-te, și ia pre frații tăi cu tine; mila și adevărul fie cu tine;

21 Și Itai răspunse regelui, și zise: Viu este Domnul, și viu domnul meu, regele! în acel loc unde domnul meu regele este, fie spre moarte, fie spre vieață, acolo va fi și servul tău.

22 Și David zise lui Itai: Du-te, și treci! Și trecù Itai, Gatitul, cu toți oamenii lui și toți copiii, cari erau cu dânsul.

23 Și toată țara plânse cu voce tare, și tot poporul trecù; și regele trecù peste părăul Kedron, și tot poporul trecù în drumul către pustiu.

24 Și iată, acolo erà Zadok și toți Leviții cu dânsul care purtau chivotul legii lui Dumnezeu; și ei puseră jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suià, până a sfârșit tot poporul trecerea din cetate.

25 Și regele zise către Zadok: Dù înapoi în cetate chivotul lui Dumnezeu! De voiu aflà har înaintea Domnului, el mă va înturnà, și mă va lăsà să văd chivotul său, și locașul său.

26 Și de va zice: Nu te voesc, iată, eu sunt; facă el cu mine, după cum este bine în ochii lui.

27 Și regele zise lui Zadok, preotul: Vezi, întoarnă-te cu pace în cetate, și Ahimaaz, fiul tău, și Ionatan, fiul lui Abiatar: fiii voștri ai amândurora cu voi.

28 Vedeți, eu voiu mânà în șesurile pustiului, până ce va veni cuvânt dela voi, ca să-mi deà de știre.

29 Deci duseră Zadok, și Abiatar chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; și rămaseră acolo.

30 Și David suià suișul muntelui Olivilor, suind și plângând și cu capul acoperit, și el mergeà desculț, și tot poporul ce erà cu el își acoperì fiecare capul său, și se suiau, suind și plângând.

31 Și se vestì lui David, zicând: Ahitofel este între conjurații cu Absalom. Și zise David: Zădărnicește sfatul lui Ahitofel, Doamne.

32 Și David ajungând în vârf, unde se închină lui Dumnezeu, iată, că îi ieși înainte Hușai, Arenitul, cu vestmântul rupt și cu țărână pe capul său.

33 Și David zise către dânsul: De vei merge cu mine, de povară îmi vei fi.

34 Iar de te vei înturnà în cetate, și vei zice lui Absalom: Voiu fi servul tău, o rege; cum înainte am fost servul părintelui tău, așa voiu fi servul tău acum, atuncia tu-mi vei zădărnicì sfatul lui Ahitofel.

35 Au nu sunt cu tine acolo Zadok și Abiatar, preoții? Și totul ce tu vei auzi din casa regelui, spune lui Zadok și lui Abiatar, preoților.

36 Iată! acolo sunt cu dânșii fiii lor, ai amândurora: Ahimaaz al lui Zadok, și Ionatan al lui Abiatar. Trimiteți-mi printr'înșii tot cuvântul ce veți auzi.

37 Și așa a intrat Hușai, amicul lui David, în cetate; iar Absalom întră în Ierusalim.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.