1 Si David numără poporul care erà cu dânsul, si puse preste ei mai mari preste mii si mai mari preste sute.
2 Si puse David poporul, o treime sub Ioab si o treime sub Abisai, fiul Teruiei si fratele lui Ioab, si o treime sub Itai, Gatitul. Si regele zise către popor: Voiu merge si eu cu voi.
3 Iar poporul răs-punse: Tu nu vei merge cu noi; că dacă vom fugi noi, ei nu vor luà seama la noi; si de va murì jumătate din noi, ei nu vor luà seama la noi; căci tu faci cât zece mii din noi. Asà dar mai bine este, ca tu să ne vii din cetate în ajutor. Si zise regele către dânsii: Voiu face ce va fi bun în ochii vostri.
4 Si regele se puse de a lăturea portii, si tot poporul iesì cu sutele si cu miile.
5 Si regele poruncì lui Ioab si lui A-bisai si lui Itai, zicând: Crutati-mi tână-rul, pre Absalom! Si tot poporul auzì, când regele a poruncit tuturor mai ma-rilor pentru Absalom.
6 Si asà iesì poporul în câmp în contra lui Israel, si fu luptă în pădurea lui Efraim.
7 Si poporul lui Israel fu acolo bătut de servii lui David, si s'a făcut în-vingere mare în aceea zi, ca de două-zeci de mii.
8 Si se întinse de acolo lupta preste toată tara; si pădurea a mân-cat în aceea zi mai mult popor, decât a mâncat sabia.
9 Si întâlnì Absalom pre servii lui Da-vid; si Absalom călărià pre un catâr; si catârul venià sub desisul unui stejar mare, si capul lui se anină de stejar, si el pluteà între cer si pământ, si catârul de sub dânsul se duse.
10 Si văzând aceasta un bărbat spuse lui Ioab, si zise: Iată! eu am văzut pre Absalom spânzu-rat de un stejar.
11 Si zise Ioab către bărbatul care i-a spus aceasta: Iată, dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai abătut acolo la pământ? Că eu ti-asi fi dat zece sicli de argint si un brâu.
12 Si bărbatul zise către Ioab: Chiar de asi cumpănì în mâna mea o mie sicli de argint, tot n'asi întinde mâna mea în contra fiului rege-lui; că la auzul nostru ti-a poruncit re-gele tie si lui Abisai si lui Itai, zicând: Ferească-se fiecare de a se atinge de tâ-năr, de Absalom.
13 Altfel asi face o necredintă cu pretul vietii mele, că ni-mic nu rămâne ascuns înaintea regelui, si însuşi te-ai da la o parte.
14 Si Ioab zise: Nu voiu întârzià atâta cu tine, si luă trei lănci în mâna sa, si le înfipse în inima lui Absalom, care încă trăià în mij-locul stejarului.
15 Si zece tineri, cari purtau armele lui Ioab, încunjurară pre Absalom îl loviră, si-l omorîră.
16 Si suflă Ioab în trâmbită, si se în-toarse înapoi din urmărirea lui Israel; că Ioab retinù poporul.
17 Si ei luară pre Absalom, si-l aruncară în pădure într'o groapă mare, si puseră preste el o movilă de pietri mari foarte. Si tot Is-raelul fugì fiecare în cortul său.
18 Iar Absalom încă în viată fiind, îsi luă, si-si aseză un stâlp în Valea Re-gelui; căci zise el: Eu nu am nici fiu, ca să păstreze în amintire numele meu. Si el numì stâlpul după numele său, si se chemă stâlpului lui Absalom până în ziua de astăzi.
19 Și Ahimaaz fiul lui Zadok, zise: Lasă-mă să alerg, și să aduc regelui aceste știri, că Domnull-a apărat de mâna neamicilor lui.
20 Și Ioab zise către dânsul: Tu nu vei duce știre astăzi; iar altădată vei duce știre: astăzi nu vei duce știre, că fiul regelui a murit.
21 Și Ioab zise către Cuși: Mergi, spune regelui ce ai văzut! Și se închină Cuși înaintea lui Ioab, și alergă.
22 Și Ahimaaz, fiul lui Zadok, zise iarăși către Ioab: Fie ce va fi, voiu alergà și eu după Cuși. Și Ioab zise: Dece să alergi, fiul meu? Că nu ai de dus o știre de folos pentru tine?
23 Fie ce va fi, voiu alergà? Și zise către dânsul: Aleargă! Atuncia alergă Ahimaaz pe calea câmpiei, și întrecù pe Cuși.
24 Și David ședeà între cele două porți. Și păzitorul depe acoperișul porții se suì pe zid, și-și ridică ochii săi, și văzù, și iată, că aleargă un om singur.
25 Și strigă păzitorul, și spuse regelui. Și regele zise: Dacă este singur, bună știre în gura lui este. Și el tot se apropià.
26 Și păzitorul văzù și alt om alergând: și păzitorul strigă la portar, zicând: Iată, aleargă un om singur! Și regele zise: Și acesta aduce știre.
27 Și păzitorul zise: Eu văd alergătura celui dântâiu ca alergătura lui Ahimaaz, fiul lui Zadok. Și regele zise: Om bun este acesta, și cu știre bună vine el.
28 Și strigă Ahimaaz, și zise către rege: Pace! și se închină înaintea regelui cu fața la pământ, și zise: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul tău, care a dat în mânile noastre pre bărbații, cari au ridicat mâna lor în contra domnului meu, regele!
29 Și regele zise: Bine este tânărului Absalom? Și Ahimaaz zise: Văzut-am mulțime mare, când Ioab trimise pre servul regelui și pre servul tău; dar n'am cunoscut ce erà.
30 Și regele zise: Dă-te de lăture, și te pune aicia! El se dădù dară în lături, și stătù.
31 Și iată venì, Cuși: și Cuși zise: Știre să primească domnul meu, regele; Că Domnul te-a apărat de mâna tuturor, cari sau resculat asupra ta.
32 Și regele zise lui Cuși: Bine este tânărului Absalom? Și Cuși zise: Să fie ca și tânărului acestuia neamicilor domnului meu, regele, și la toți, cari se scoală în contra ta spre rău!
33 Și se cutremură regele, și se suì în camera sa cea de sus de asupra porții, și plânse, și așa zise el mergând: Fiul meu, Absalom! Fiul meu, fiul meu, Absalom! fire-ași mort în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!