1 Şi a fost când locuì regele în casa sa, şi Domnul îl repausase de toţi neamicii lui de jur împrejur,
2 Că zise regele către Natan, profetul: Iată eu locuesc în casa de cedru; iar chivotul lui Dumnezeu locueşte în covoare.
3 Şi Natan zise regelui: Tot ce este în inima ta, mergi şi fă! că Domnul este cu tine.
4 Şi a fost în aceea noapte, că se îndreptă cuvântul Domnului către Natan, zicând:
5 Mergi şi zi servului meu, lui David: Aşà zise Domnul: Îmi vei zidi tu casă, ca să locuesc în ea?
6 Că n'am locuit casă, din ziua în care am scos pre fiii lui Israel din Egipt până în ziua de astăzi; ci umblat-am în cort, drept locuinţă.
7 Ori unde umblat-am, intre toţi fiii lui Israel, cuvântat-am un cuvânt vre-unuia din seminţiile lui Israel, căruia îi porunciam, să pască poporul meu Israel, zicând: De ce nu-mi zidiți casă de cedru?
8 Acum deci, așa vei zice servului meu, lui David: Așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Luatu-te-am din staul din urma oilor, ca să fii conducător preste poporul meu, preste Israel;
9 Și fost-am cu tine, ori unde mergeai, și pre toți neamicii tăi stârpit-am de dinaintea ta, și făcutu-ți-am nume mare, ca numele celor mari de pre pământ.
10 Și dat-am loc poporului meu, lui Israel; și plantatu-l-am, ca să-l locuească, și să nu mai fie neliniștit, și cei răi să nu-l mai apese, ca înainte,
11 Și din ziua, în care pus-am judecători preste poporul meu Israel; pre tine numai repausatu-te-am de toți neamicii tăi. Și Domnul îți spune încă, că el casă-ți va zidi.
12 Și de se vor împlini zilele tale, și vei dormi lângă părinții tăi, ridicà-voiu ție urmaș după tine, care va ieși din măruntaiele tale, și voiu întări regatul lui.
13 Acesta va zidi casă numelui meu, și eu întări-voiu scaunul împărății sale în veci.
14 Eu îi voiu fi părinte, și el îmi va fi fiu; nedreptăți de va face, îl voiu mustrà cu toiagul bărbaților și cu bătăi omenești;
15 Dar mila mea nu se va depărtà dela el, cum s'a depărtat dela Saul, pre care depărtatu-l-am de dinaintea ta.
16 Întemeiată va fi casa ta și împărăția ta în veci înaintea ta; tronul tău întărit va fi în veci. Rugăciunea lui David.
17 După toate aceste cuvinte și după toată această vedere, așa vorbì Natan lui David.
18 Și regele David intră, și se ținu înaintea Domnului, și zise: Cine sunt eu, Doamne! Și ce este casa mea, că m'ai adus la atâta?
19 Și încă aceasta prea puțin s'a părut în ochii tăi, Doamne! Și încă și casei servului tău ai dat făgăduință pentru îndelung, Purtarea omului este aceasta, Doamne?
20 Și ce să-ți mai zică David? Tu cunoști pre servul tău, Doamne:
21 Pentru cuvântul tău și după inima ta făcut-ai toate aceste mari lucruri, ce le-ai spus servului tău.
22 Deaceea mare ești, Doamne, Dumnezeule! Nimenea nu este ca tine. Și nimenea nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre.
23 Că cine este ca poporul tău, ca Israel? Popor unic pe pământ, pentru care s'a dus Dumnezeu, ca să-l răscumpere sie-și de popor, făcând lui-și nume, și făcând pentru ei aceste mari și înfricoșate lucruri, în pământul tău, înaintea poporului tău, pre care l-ai răscumpărat din Egipt, dela popoarele și dela zeii lor;
24 Și ai pus poporului tău Israel să fie ție popor în veci; și tu, Doamne, te-ai făcut Dumnezeul lor.
25 Și acum, Doamne, Dumnezeule! cuvântul, pre care l-ai făgăduit tu servului tău și casei sale, îndeplinește-l în veci, și fă în ce chip ai zis!
26 Și mare să fie numele tău în veci, ca să se zică: Domnul Dumnezeul oștirilor este Dumnezeu preste Israel, și casa servului tău David să fie întemeiată înaintea ta.
27 Că tu, Doamne Sabaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit servului tău, și ai zis: Casă voiu să-ți zidesc: deaceea a cutezat servul tău, ca să se roage către tine ruga aceasta.
28 Și acum, Doamne, Tu ești Dumnezeu, și cuvintele tale adevăr sunt, și ai făgăduit bunătățile acestea servului tău.
29 Și acum învoește și binecuvintează casa servului tău, ca să fie în veci înaintea ta; că tu, Doamne, ai vorbit, și prin binecuvântarea ta casa servului tău va fi binecuvântată în veci.