1 Și erau în Antiohia la biserică în ființă profeți și învățători, Barnaba și Simeon numit Niger și Luciu Cireneul, și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul și Saul.
2 Și pe când slujau ei Domnului și posteau, duhul sfânt zise: deosebiți-mi acum pe Barnaba și pe Saul la lucrul pentru care mi i-am chemat.
3 Atunci postind și rugându-se, punând mânile preste dânșii, îi lăsară să plece.
4 Aceștia dar trimiși fiind afară de către duhul sfânt, veniră la Seleucia, și de acolo plecară pe apă la Cipru.
5 Și ajungând la Salamina vestiră cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor; și aveau slujitor și pe Ioan.
6 Și străbătând toată insula până la Pafu găsiră pe un bărbat mag, profet mincinos Iudeu, cu numele Bar-Iisus,
7 Care erà cu proconsulul Sergiu Paul, bărbat priceput. Acesta chemând la sine pe Barnaba și pe Saul, căută cu stăruință să auză cuvântul lui Dumnezeu;
8 Și Elima magul — căci astfel se tălmăcește numele lui — li-se împotrivì, încercând să întoarcă cu desăvârșire pe proconsul dela credință.
9 Dar Saul care se numește și Pavel, plin fiind de duh sfânt, uitându-se neclintit la dânsul
10 Zise: O tu plinule de orice înșelăciune și de orice răutate, fiule al diavolului, vrăjmașule al oricărei dreptăți, nu încetezi de-a strâmbà căile cele drepte ale Domnului?
11 Și acum iată mâna Domnului asupra ta, și vei fi orb, nevăzând soarele până la un timp cuvenit. Și îndată căzù preste dânsul negură și întunerec, și umblând împrejur căutà cine să-l ducă de mână
12 Atuncia proconsulul văzând ce s'a făcut, crezù, mirându-se de învățătura Domnului.
13 Și cei de lângă Pavel trecând dela Pafu veniră la Perghe a Pamfilii; și Ioan despărțindu-se de dânșii se întoarse la Ierusalim.
14 Iar ei străbătând dela Perghe veniră la Antiohia Pisidiei, și intrând în sinagogă, în zi de sâmbătă se așezară pe scaun.
15 Și după cetirea legii și a profeților, mai marii sinagogii trimiseră către dânșii zicând: bărbați, frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângăere pentru popor, vorbiți.
16 Atuncia sculându-se Pavel și făcând semn cu mâna zice: Bărbați Israeliți, și cei care vă temeți de Dumnezeu, ascultați.
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel își alese sieși pe părinții noștri, și înălță poporul cât șezù vremelnic în pământul Egiptului, și cu braț înalt îl scoase de acolo,
18 Și cam patruzeci de ani îi purtà înlesnindu-le hrană în pustie,
19 Și nimicind șapte neamuri în pământul Chanaan, le împărțì lor spre moștenire pământul acelora.
20 Și după acestea, le dete în timp cam de patru sute cincizeci de ani judecători până la Samuel profetul.
21 Și de aci înainte cerură împărat, și Dumnezeu le dete patruzeci de ani pe Saul fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Beniamin;
22 Și Dumnezeu înlăturându-l, le ridică împărat pe David, căruia și îi zise mărturisind: g „am găsit pe David, fiul lui Iesai, h bărbat după inima mea, care va face toate voile mele“.
23 i Din urmașii acestuia Dumnezeu aduse lui Israel, j după făgăduință k Mântuitor pe Iisus,
24 După ce Ioan predică mai nainte de venirea lui botez de pocăință la tot poporul lui Israel.
25 Și pe când Ioan sfârșià calea sa, ziceà: m „ce gândiți că sunt eu? Nu sunt eu; dar iată vine după mine, căruia nu sunt vrednic a-i deslegà încălțămintea picioarelor.
26 Bărbați, frați, fiii neamului lui Abraam și cei care sunt între voi temători de Dumnezeu, n nouă ni-s’a trimis cuvântul mântuirii acesteia.
27 Căci cei care locuesc în Ierusalim și mai marii lor, o necunoscând pe acesta și osândindu-l, au împlinit ale profeților rostiri, p care se cetesc în fiecare sâmbătă.
28 Și negăsind nici o vină de moarte, cerură dela Pilat, r ca el să fie omorît;
29 Și când săvârșiră toate cele scrise despre dânsul, t luându-l jos depe lemn îl puseră în mormânt.
30 u Dar Dumnezeu l’a inviat dintre morți;
31 Care v se arătă în mai multe zile, celor care veniră împreună cu dânsul y dela Galilea la Ierusalim, z care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32 Și noi vă binevestim vouă, a făgăduința făcută către părinți, fiindcă Dumnezeu pe aceasta a împlinit-o pentru copii noștri, înviând pe Iisus,
33 După cum și este scris în psalmul al doilea: b „Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut“.
34 Dar că Dumnezeu l-a inviat dintre morți spre a nu se mai întoarce la stricăciune, a zis astfel că c „voiu dà vouă cele sfinte ale lui David, cele încredințate prin jurământ“.
35 Deaceea și în alt psalm zice: d „nu vei dà pe cel cuvios al tău să vază stricăciune“.
36 Căci David, slujind pentru neamul său, potrivit hotărîrii lui Dumnezeu, e adormi și fu adăugat la părinții săi și văzù stricăciune;
37 Dar pe care Dumnezeu l-a inviat, nu văzù stricăciune.
38 Deci cunoscut să vă fie vouă, bărbați, frați, că f prin acesta să vestește vouă iertare de păcate;
39 În acesta oricine care crede este îndreptat de toate, de care voi n’ați putut fi îndreptați în legea lui Moise.
40 Deci luați aminte să nu vie preste voi, ce s’a zis în h profeți:
41 „Vedeți, desprețuitorilor, și mirați-vă și pieriți, că eu am să fac un lucru în zilele voastre, lucru pe care nu-l veți crede, dacă vi-l spune cineva“.
42 Și ieșind ei afară din sinagoga Iudeilor îi rugau ca să li-se spună în sâmbăta următoare rosturile acestea.
43 Și după ce se desfăcù adunarea, mulți dintre Iudei și dintre temătorii de Dumnezeu, proseliți, urmară lui Pavel și lui Barnaba, care vorbind către dânșii îi i îndemnau să stăruiască în j darul lui Dumnezeu.
44 Și în Sâmbăta viitoare mai tot orașul se adună ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar Iudeii văzând gloatele, se umplură de pizmă, k și se împotriveau la cele zise de Pavel, împotrivindu-se și defaimând.
46 Iar Pavel și Barnaba îndrăznind ziseră: l pentru voi erà de trebuință ca să vi se vorbească mai întâiu cuvântul lui Dumnezeu; m dar fiindcă îl lăpădați și nu vă judecați pe voi înșivă vrednici de viața vecinică, iată n ne întoarcem către neamuri.
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul: o „Pusu-te-am pe tine spre lumină a neamurilor, ca să fii tu spre mântuire până la marginea pământului“.
48 Și auzind neamurile se bucurau și măreau cuvântul lui Dumnezeu, p și câți erau rânduiți spre viață vecinică crezură;
49 Și cuvântul Domnului se împrăștià prin tot ținutul.
50 Dar Iudeii întărâtară pe femeile temătoare de Dumnezeu, pe cele alese și q pe cei de frunte ai oraşului, şi aţâţară urmărire împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba, şi-i scoaseră afară din hotarele lor.
51 Iar dânşii, scuturând praful depe picioare împotriva lor, veniră la Iconia;
52 Şi ucenicii erau plini de bucurie şi de duh sfânt.