Eterniseed

Faptele Apostolilor 16

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și ajunse la Derbe și Listra. Și iată acolo erà un ucenic cu numele Timoteu, fiu al unei femei Iudee, credincioasă și al unui tată Elen.

2 El erà dovedit cu bună purtare de către frații din Listra și Iconia,

3 Pe acesta voi Pavel, ca să meargă împreună cu dânsul, și luându-l îl tăie împrejur din pricina Iudeilor, care erau în acele locuri; căci toți știau că tatăl lui erà Elin.

4 Și când treceau prin orașe, le dedeau să păzească poruncile găsite cu cale de către Apostolii și bătrânii cei din Ierusalim.

5 Deci bisericile erau întărite în credință și prisoseau la număr în fiecare zi.

6 Și trecură prin Frigia și Galatia, după ce fură opriți de duhul sfânt ca să vorbească cuvântul în Asia;

7 Dar venind spre Misia, încercau să meargă în Bitinia și duhul lui Iisus nu-i îngădui,

8 Deci trecând pe lângă Misia veniră în jos la Troa.

9 Și în timpul nopții se arătă lui Pavel o vedenie: un bărbat Macedonean stà și-l rugà zicând: treci în Macedonia și ajută-ne.

10 Și când văzù vedenia, îndată căutarăm să ieșim în Macedonia, judecând că Dumnezeu ne-a chemat să le binevestim.

11 Deci plecând din Troa am mers drept la Samatrocia, și a doua zi la Neapoli,

12 Și deacolo la Filipi, care este întâiul oraș de colonie al părții Macedoniei; și în acest oraș am rămas câteva zile.

13 Și în ziua sâmbetei am ieșit afară din poarta orașului la un râu, unde erà obiceiu să fie loc de rugăciune, și stând jos vorbeam femeilor, care erau adunate.

14 Și o femeie cu numele Lidia, temătoare de Dumnezeu, vânzătoare de purpură din orașul Tiatira, ascultà, a cărei inimă o deschise Domnul, ca să ià aminte la cele vorbite de Pavel.

15 Şi după ce fù botezată ea şi casa ei, ne rugă zicând: deoarece aţi judecat că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea rămâneţi aci, şi stăruind ne înduplecă.

16 Şi pe când ne duceam noi la locul de rugăciune, ne ieşi înainte o slujnică, care aveà duh ce vorbeà din pântece, şi care gâcind aduceà mult câştig stăpânilor ei.

17 Aceasta urmând lui Pavel şi nouă, strigă zicând: aceşti oameni sunt slujitori ai lui Dumnezeu cel Preaînalt, care vă vestesc vouă cale de mântuire.

18 Şi aceasta o făceà în mai multe zile. Dar Pavel supărându-se şi întorcându-se zise duhului: în numele lui Iisus Hristos, ţie îţi poruncesc să ieşi afară dintr'însa; şi ieşi afară în acel ceas.

19 Iar stăpânii ei văzând că s'a dus nădejdea câştigului lor, punând mânile pe Pavel şi Sila îi târîră în târg înainte mai marilor,

20 Şi aducându-i căpeteniilor zisesă: aceşti oameni, care sunt Iudei turbură oraşul nostru,

21 Şi aduc la cunoştinţă datine ce nu ne este iertat a le primi, nici a le ţine, Romani fiind noi.

22 Şi s'a ridicat împreună gloata împotriva lor, şi căpeteniile sfâşiindu-le vestmintele lor porunci să-i bată cu vergi,

23 Şi după ce le deteră multe lovituri, îi aruncară în închisoare poruncind păzitorului închisorii să-i păzească bine;

24 Acesta primind o astfel de poruncă îi aruncă în fundul închisorii şi le înţepeni picioarele în lemn.

25 Iar după miezul nopţii Pavel şi Sila rugându-se lăudau pe Dumnezeu şi cei legaţi îi ascultau cu luare aminte.

26 Şi deodată se făcù cutremur mare, încât se sguduiră temeliile închisorii; şi îndată fură deschise toate uşile, şi legăturile tutulor fură desfăcute.

27 Iar păzitorul închisorii deşteptându-se şi văzând deschise uşile închisorii, trăgând spada erà să-şi răpue viaţa, gândind că cei legaţi au fugit afară.

28 Dar Pavel strigă cu glas mare zicând: nu-ţi face ţie nici un rău, căci toţi suntem aici.

29 Şi cerând lumânări se repezì înlăuntru, şi tremurând căzù inaintea lui Pavel şi Sila,

30 Şi ducându-i afară zise: Domnilor, ce trebue să fac eu, ca să fiu mântuit?

31 Iar ei ziseră: crede în Domnul Iisus Hristos, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.

32 Şi învăţară cuvântul Domnului împreună, şi pe toţi care erau în casa lui.

33 Şi luându-i la sine în acel ceas al nopţii, spălă rănile lor, şi îndată fù botezat el şi toţi ai săi,

34 Şi ducându-i la casa sa puse masă şi se veselì, fiindcă crezuse cu toată familia, lui Dumnezeu.

35 Iar făcându-se ziuă, căpeteniile trimiseră pe slujitorii lor zicând: dă drumul la acei oameni.

36 Şi păzitorul închisorii spuse către Pavel cuvintele acestea că au trimis căpeteniile, ca să vi-se deà drumul; acum dar ieşind afară mergeţi în pace.

37 Dar Pavel zise către dânşii: după ce ei ne-au bătut în faţa lumii, fără a fi osândiţi, cetăţeni Romani fiind noi, ne-au aruncat în închisoare şi acum pe ascuns ne dă afară? Nu aşà, ci venind ei însuşi, să ne scoată afară.

38 Şi slujitorii aduseră căpeteniilor la cunoştinţă aceste cuvinte; iar ei auzind că sunt Romani se temură

39 Şi venind îi îmbunară, şi ducându-i în afară îi rugau să plece din oraş.

40 Iar ei ieşind din închisoare, întrară în casa Lidiei, şi văzând pe fraţi îi mângâiară, şi apoi plecară.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.