1 Şi trecând prin Amfipoli şi Apolonia veniră la Tesalonic, unde erà o sinagogă a Iudeilor;
2 Şi după obiceiul său Pavel întră la dânşii, şi în trei sâmbete vorbì cu dânşii din scripturi,
3 Descoperind şi lămurind că Hristos trebuià să pătimească şi să învieze dintre morţi, şi că acesta este Hristosul, Iisus pe care-l vestesc vouă.
4 Şi unii dintre ei se înduplecară şi fură dați prin sorți lui Pavel și Sila, mulțime mare de Eleni temători de Dumnezeu, și nu puține dintre femeile de frunte.
5 Și Iudeii pizmuind și luând cu sine pe unii bărbați răi din cei de rând și făcând gloată turburau orașul, și năvălind la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară la popor;
6 Dar negăsindu-i târau pe Iason și pe unii frați la mai marii orașului, strigând că aceștia care au întărâtat la răscoală pe toată lumea, veniră și aici,
7 Pe aceștia Iason i-a primit voios la sine; și aceștia toți lucrează împotriva poruncilor Cesarului, zicând că un altul este împărat, Iisus.
8 Și turburară gloata și pe mai marii orașului, care auziau acestea.
9 Și după ce luară îndestulare dela Iason și dela ceilalți le deteră drumul. Pavel propovăduește la Berea.
10 Iar frații îndată trimiseră noaptea pe Pavel și pe Sila la Berea, care sosind se duseră in sinagoga Iudeilor.
11 Aceștia erau mai marinimoși decât cei din Tesalonic, dânșii primiră cuvântul cu toată vioioșia, cercetând cu deamănuntul în fiecare zi scripturile, dacă acestea ar fi așa.
12 Deci mulți dintre dânșii crezură, atât din femeile Eline cele cuviincioase, cât și dintre bărbați nu puțini.
13 Dar când înțeleseră Iudeii din Tesalonic, că și în Berea s'a vestit de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, veniră mișcând și aci gloatele și turburându-le.
14 Atuncia frații îndată trimiseră pe Pavel, ca să se ducă până spre mare; și Sila și Timoteu rămaseră acolo.
15 Iar cei care însoțeau pe Pavel îl duseră până la Atena; și luând poruncă către Sila și Timoteu, ca să vie cât mai curând la dânsul, plecară. Pavel predică la Atena.
16 Și pe când Pavel îi așteptă în Atena, duhul lui fu înăsprit în sine văzând că orașul este plin de idoli;
17 Deci vorbi în sinagogă cu Iudeii și cu temătorii de Dumnezeu, și în târg în fiecare zi, cu cei care-l întâlneau.
18 Și unii dintre filosofii Epicurei și Stoici intrau în vorbă cu dânsul, și alții ziceau: ce ar vreà să spue acest vorbăreț? Iar alții ziceau: se pare că este vestitor de zeități streine; pentru că le binevesteà pe Iisus și învierea.
19 Și luându-l cu dânșii îl duseră la Areopag zicând: putem ști ce este această învățătură nouă, ce se vestește de către tine?
20 Căci aduci la auzul nostru ceva strein; deci suntem hotărîți, să știm ce va să fie aceasta.
21 — Atenienii toți, și streinii care se află de obiceiu acolo nu aveau timp potrivit pentru nimic alt, decât să vorbească ceva, sau să auză ceva mai nou —
22 Atuncia Pavel stând în mijlocul Areopagului zise: Bărbați Atenieni, întru toate vă văz pe voi mai temători de Dumnezeu.
23 Căci trecând și privind de aproape lucrurile de mare cinste ale voastre, am găsit și un altar pe care este scris: NECUNOSCUTULUI DUM-NEZEU. Deci ceea ce voi cinstiți foarte mult, fără să cunoașteți, aceasta vă vestesc eu vouă.
24 Dumnezeu care făcu lumea și toate ce sunt într'însa, acesta fiind Domnul cerului și al pământului nu locuește în temple făcute de mâni,
25 Nici nu este slujit de mâni omenești, ca având trebuință de ceva, el însuși dând tutulor viață și suflare și toate;
26 A făcut dintr'un sânge orice neam de oameni să locuească preste toată fața pământului, întocmind timpuri hotărîte și marginile locuirii lor,
27 Să caute pe Dumnezeu, doar cel puțin l-ar pipăi și l-ar află, deși nu este departe de fiecare dintre noi;
28 Căci într'însul viețuim și ne mișcăm și suntem, după cum și unii dintre-ai voștri poeți au zis: că și noi suntem din neamul lui.
29 Deci din neamul lui Dumnezeu fiind, nu trebue să gândim că Dumnezeirea este asemenea cu aur sau argint sau piatră, cioplitură a meșteșugului și a gândirii omului!
30 Drept aceea Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile neștiinții, dă de știre acum oamenilor, ca toți de pretutindenea să se pocăească,
31 Pentru că a pus o zi în care va să judece lumea în dreptate printr'un bărbat, pe care l-a rânduit, după ce dete tutulor credință prin aceea că l-a înviat dintre morți.
32 Și auzind de înviere de morți unii își băteau joc, iar alții ziseră: te vom ascultă despre aceasta și altădată.
33 Așă fiind, Pavel ieși din mijlocul lor.
34 Și unii bărbați alăturându-se pe lângă dânsul crezură, între care și Dionisiu Areopagitul, și o femeie cu numele Damari, și alții împreună cu dânșii.