1 Și pe când Apoline erà în Corint, Pavel trecând prin părțile de sus, venì la Efes și găsì pe unii ucenici.
2 Și zise către dânșii: primit-ați duh sfânt după ce ați crezut? Iar ei ziseră către dânsul: dar nici n'am auzit dacă este duh sfânt.
3 Și le zise: în ce ați fost dar botezați? Și ei ziseră: în botezul lui Ioan.
4 Atuncia Pavel zise: Ioan a botezat botez de pocăință, zicând poporului ca să crează în cel care vine după dânsul, adecă în Iisus.
5 Și auzind fură botezați în numele Domnului Iisus.
6 Și după ce-și puse Pavel mânile asupra lor venì duhul sfânt preste dânșii, și vorbeau în limbi și profetizau.
7 Și toți bărbații erau ca la doisprezece.
8 Și intrând în sinagogă cuvântă fără sfială în timp de trei luni, vorbind cu ei și înduplecându-i la cele despre împărăția lui Dumnezeu.
9 Și de oarece unii erau învârtoșați și nu se înduplecau vorbind de rău calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel despărțindu-se de ei deosebì pe ucenicii săi, vorbind în fiecare zi în școala lui Tiranu.
10 Și aceasta se făcù în timp de doi ani, încât auziră cuvântul Domnului toți care locuesc în Asia, atât Iudei cât și Eleni.
11 Și Dumnezeu făcea prin mânile lui Pavel minuni nu de cele neînsemnate,
12 Încât și ștergare sau mărame dela corpul lui erau aduse preste cei bolnavi, și boalele se depărtau dela dânșii și duhurile rele eșeau afară.
13 Și oarecare dintre Iudei exorciști, care umblă din loc în loc, încercară să numească preste cei care au duhuri rele numele Domnului Iisus zicând: vă jur pe Iisus pe care-l predică Pavel.
14 Și erau oarecare fii, șapte ai unui Scheva mai mare preot Iudeu, care făceau aceasta.
15 Dar duhul rău răspunzând le zise: pe Iisus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?
16 Și omul, în care erà duhul rău, sărind asupra lor și biruind pe amândoi avù așa de mare putere împotriva lor, încât fugiră din acea casă goli și răniți.
17 Și aceasta fù cunoscut tutulor Iudeilor și Elenilor, care locuesc în Efes, și căzù temere preste dânșii toți, și se mărià numele Domnului Iisus;
18 Și mulți dintre cei care crezuseră veneau, mărturisindu-se și spunând faptele lor.
19 Și mulți dintre cei care făcură lucruri de nici un folos, aducând cărțile la ardeau înaintea tutulor; și socotiră prețurile lor împreună, și găsiră în argint cincizeci de mii de drahme.
20 Așà de puternic sporià și se întăreà cuvântul Domnului.
21 Și când fură împlinite acestea, Pavel își puse în duh ca trecând prin Macedonia și Achaia să se ducă la Ierusalim, zicând că după ce voiu fi fost acolo, trebue ca să văz și Roma.
22 Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei care îi slujau lui, pe Timoteu și Erastu, el se ținu câtva timp spre Asia.
23 Și în timpul acela se făcu nu putină turburare despre calea Domnului.
24 Căci un argintar, cu numele Demetriu, făcând temple mici de argint ale Dianei dedeà meșterilor nu puțin de lucru;
25 Adunând pe aceștia și pe lucrători pentru unele ca acestea zise: bărbați, știți că din acest lucru ne este traiul,
26 Și vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta înduplecând abătu gloată destulă, zicând că nu sunt dumnezei aceia, care sunt făcuți de mâni.
27 Dar nu numai această parte ne este în primejdie ca să cază în dispreț, ci și templul marei Zeițe Diana să fie socotit întru nimic, și are să fie chiar nimicită măreția ei, pe care toată Asia și toată lumea o cinstește.
28 Iar ei auzind și umplându-se de mânie strigau zicând: Mare este Diana Efesenilor.
29 Și se umplù orașul de amestecătură, și într'un gând porniră la teatru, răpind cu dânșii pe Caiu și Aristarch Macedoneni, împreună călători ai lui Pavel.
30 Și Pavel hotărându-se să între în popor, nu-l lăsară ucenicii;
31 Și unii dintre căpeteniile Asiei, prietini fiind-u-i, trimițând la dânsul, îl rugau să nu se ducă la teatru.
32 Deci unii strigau altceva; căci adunarea erà amestecată, și cei mai mulți nu știau pentru ce se adunaseră.
33 Atuncia făcură pe Alexandru să iasă din gloată, împingându-l Iudeii înainte. Și Alexandru făcând semn cu mâna voià să se apere înaintea poporului.
34 Dar ei cunoscând că este Iudeu, se făcù un glas din partea tutulor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana Efesenilor.
35 Atuncia cancelarul potolind gloata zise: bărbați Efeseni, cine este oare dintre oameni, care nu cunoaște că orașul Efesenilor este slujitor al marei Diane și al chipului ei căzut dela Joe?
36 Deci fără cuvânt de împotrivire fiind acestea, se cuvine ca voi să fiți liniștiți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită.
37 Căci ați adus pe bărbații aceștia nefiind nici furi de cele sfinte, nici defaimători ai Zeiței noastre.
38 Deci dar dacă Demetriu și cei împreună cu dânsul meșteri au cuvânt împotriva cuiva, adunări pentru judecare se țin și proconzuli sunt; să se cheme în judecată unii pe alții.
39 Iar dacă cereți ceva despre altele se va lămuri în adunarea legiuită.
40 Căci suntem în primejdie de-a fi chemați la judecată pentru răscoala de astăzi, nefiind nici o pricină pentru care vom puteà dà cuvânt în privința acestei îngrămădiri.
41 Și zicând acestea dete drumul adunării.