Eterniseed

Faptele Apostolilor 20

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și după ce încetă turburarea, Pavel trimițând să vie ucenicii săi, și zicându-le rămas bun plecă să se ducă în Macedonia.

2 Și trecând prin părțile acelea, și prin multe cuvinte indemnându-i venì în Elada,

3 Și rămânând acolo trei luni, și pândit fiind el de către Iudei, când erà să se ducă în Siria, găsì cu cale să se întoarcă prin Macedonia.

4 Și-l însoțì până în Asia Sopatru din Berea, fiul lui Piru, iar dintre Tesaloniceni Aristarch și Secund și Gaiu din Derbe și Timoteu, iar dintre cei din Asia Tichic și Trofim;

5 Aceștia ducându-se înainte ne așteptară în Troa.

6 Și după zilele azimelor noi am plecat pe apă dela Filipi, și până în cinci zile am venit la dânșii în Troa, unde am rămas șapte zile.

7 Și în întâia zi a săptămânei adunându-ne noi ca să frângem pâne Pavel, având de gând să plece a doua zi, vorbi cu dânșii și întinse cuvântarea până la miezul nopții.

8 Și erau destule lumini aprinse în camera de sus, unde ne aflam adunați.

9 Și un tânăr cu numele Eutichu șezând pe fereastră, cufundat în somn adânc, pe când Pavel vorbea cu dânșii mereu înainte, târât fiind de somn, căzù jos din al treilea rând și fù ridicat mort.

10 Iar Pavel dându-se jos se plecă preste dânsul și luându-l în brațe zise: nu vă speriați, căci sufletul lui este într'însul.

11 Și venind sus și frângând pânea și gustând, și vorbind de îndestul până la zori, plecă apoi.

12 Iar ei aduseră pe băiat viu, și se mângăiară preste măsură.

13 Și noi plecând înainte pe vas ne-am dus la Asu, având a luà de acolo pe Pavel iarăși cu noi, căci astfel rânduise, deoarece el aveà să meargă pe jos.

14 Iar când ne întâlnì la Asu, luându-l iar cu noi am venit la Mitilene.

15 Și de acolo plecând pe apă am ajuns a doua zi în dreptul Chiului, și în ziua următoare ne apropiarăm de Samu și rămânând în Troghilu am venit a doua zi la Milet.

16 Căci Pavel găsì cu cale să treacă pe apă pe lângă Efes, pentru ca să nu i-se întâmple să întârzie în Asia; căci se grăbeà să fie, dacă i-ar fi cu putință, la Ierusalim în ziua cincizecimii.

17 Și dela Milet trimițând la Efes chemă pe bătrânii bisericei să vie la dânsul.

18 Și când veniră la dânsul le zise: Voi știți cum am fost cu voi tot timpul, din întâia zi de când am călcat în Asia,

19 Slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrămi și încercări, ce mi-s'au întâmplat în pândirile Iudeilor;

20 Cum n'am micșorat nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc vouă, și să vă învăț în fața tuturor și prin case,

21 Dovedind atât Iudeilor, cât și Elenilor pocăința spre Dumnezeu și credința în Domnul nostru Iisus Hristos.

22 Și acum iată eu silit fiind in duhul meu, mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi-se întâmple acolo,

23 Decât numai că duhul sfânt îmi dovedește în fiecare oraș zicând, că lanțuri și strâmtorări mă așteaptă.

24 Dar mie însumi nu-mi socotesc sufletul vrednic de nici un cuvânt ca să-mi săvârșesc calea și însărcinarea pe care am luat-o dela Domnul Iisus, spre a mărturisi evanghelia darului lui Dumnezeu.

25 Și acum iată eu știu că nu veți mai vedeà fața mea voi toți, printre care am trecut predicând împărăția lui Dumnezeu.

26 Deaceea vă mărturisesc în ziua de astăzi, că eu curat sunt de sângele tuturor.

27 Căci nu m'am ferit să vă vestesc vouă toată hotărîrea lui Dumnezeu.

28 Deaceea luați aminte de voi înșivă și de toată turma în care duhul sfânt v'a pus episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care și-a dobândit-o prin însuși sângele său.

29 Eu știu că după plecarea mea vor întrâ între voi lupi grozavi, necruțând turma,

30 Și dintre voi înșivă se vor ridicà bărbați vorbind lucruri sucite, ca să tragă după dânșii pe ucenici.

31 Drept aceea vegheați aducându-vă aminte, că trei ani noapte și zi n'am încetat sfătuind cu lacrămi pe fiecare dintre voi.

32 Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului darului său, care poate să vă întărească și să vă deà moștenire între toți cei sfințiți.

33 N'am dorit argint sau aur sau îmbrăcăminte dela nimenea.

34 Voi înșivă cunoașteți, că aceste mâni au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor împreună cu mine.

35 În toate v'am arătat, că astfel ostenindu-vă trebue să sprijiniți pe cei cari sunt slabi, și să țineți minte cuvintele Domnului Iisus, că însuși el a zis: fericit este a dà mai mult, decât a luà.

36 Și acestea zicând, îngenunchiând se rugă împreună cu dânșii.

37 Și plânsul tuturor a fost de îndestul, și plecându-se pe gâtul lui Pavel îl sărutau,

38 Simțind durere mai ales pentru cuvântul pe care îl zisese, că n'au să mai vază fața lui. Și-l însoțiră până la vas.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.