1 Și după ce ne despărțirăm de ei am plecat pe apă și ținând drumul drept am venit la Con, și a doua zi la Rodu, și de-acolo la Patara.
2 Și găsind un vas care erà să treacă în Fenicia, suindu-ne în el plecarăm pe apă.
3 Dar zărind Cipru și lăsându-l la stânga mergeam spre Siria, și ne-am dat jos la Tiru: pentru că în acel loc se descărcà vasul de povară.
4 Și am rămas acolo șapte zile, după ce căutând cu dinadinsul am găsit ucenici, care spuneau prin duhul sfânt lui Pavel, că nu trebue să se ducă la Ierușalim.
5 Și când am făcut zilele deplin, ieșind am plecat însoțindu-ne toți cu femei și copii până afară din oraș și îngenunchiând pe țărm rugându-ne,
6 Ne-am despărțit unii de alții, și neam suit în vas, iar dânșii se întoarseră la casele lor.
7 Iar noi sfârșind de tot călătoria dela Tiru am ajuns la Ptolemaida, și urând bun găsit fraților am rămas o zi la dânșii.
8 Și a doua zi ieșind am venit la Cesaria; și intrând în casa lui Filip, fiind un evangelist din cei șapte, am rămas la dânsul.
9 Acesta aveà patru fiice fecioare, care profetizau.
10 Și rămânând noi mai multe zile veni din Iudea un profet cu numele Agab,
11 Și intrând la noi și luând încingătoarea lui Pavel, legându-și picioarele și mânile zise: așa zice duhul sfânt: astfel vor legà Iudeii în Ierusalim pe bărbatul a cărui încingătoare este aceasta, și-l vor dà prins în mânile neamurilor.
12 Și când auzirăm acestea, noi și cei care sunt de loc de acolo, îl îndemnam ca să nu se ducă la Ierusalim.
13 Atuncia Pavel răspunse și zise: ce faceți plângând și sdrobindu-mi inima? Căci eu sunt gata pentru numele Domnului Iisus nu numai a fi legat, ci și a muri la Ierusalim.
14 Și neînduplecându-se el ne-am liniștit zicând: facă-se voia Domnului.
15 Iar după aceste zile pregătiți fiind ne-am dus la Ierusalim;
16 Și veniră împreună cu noi și dintre ucenicii dela Cesaria, care ne-au adus la un oarecare Mnasone din Cipru, ucenic vechiu, la care furăm primiți în casă ca oaspeți.
17 Și sosiți fiind noi în Ierusalim, frații ne primiră cu bunăvoință.
18 Iar a doua zi intră Pavel împreună cu noi la Iacob, și se adunară toți bătrânii.
19 Și urând sănătate la toți spuneà câte una cu deamănuntul cele ce făcù Dumnezeu între neamuri prin însărcinarea dată lui.
20 Și ei ascultând măreau pe Dumnezeu, și-i ziseră: frate, tu vezi câte zecimi de mii sunt cei care au crezut, și toți sunt plini de râvnă pentru lege;
21 Dar au fost puși în cunoștință despre tine, că înveți pe toți Iudeii, care sunt între neamuri ca să se lepede de Moise, zicând că ei nu trebue să taie împrejur pe copii lor, nici să umble în datine.
22 Ce este dar? Negreșit trebue să se adune mulțime; căci vor auzi că ai venit.
23 Deci fă aceasta ce-ți zicem. Avem patru bărbați, care au asupra lor juruință;
24 Pe aceștia luându-i cu tine curățește-te împreună cu ei, și cheltuește pentru dânșii ca să își rază capul, și toți vor cunoaște că nu este nimic din aceea ce au fost învățați despre tine, ci urmezi și tu însuți păzind legea.
25 Iar pentru neamurile, care au crezut noi am trimis scrisoare după ce am hotărît, ca ei să nu păzească nimic de felul acesta de cât numai ca ei să se ferească de ce este înjungheat pentru idoli și de sânge și de ce este sugrumat și de desfrânare.
26 Atuncia Pavel luând cu sine pe bărbații aceia, curățindu-se împreună cu dânșii în ziua următoare, intră în templu, dând de știre împlinirea zilelor de curățire, până ce fù adus darul pentru fiecare dintre dânșii.
27 Și când erau să se săvârșească cele șapte zile, Iudeii din Asia zărindu-l în templu, întărîtă toată gloata și puseră mânile pe dânsul,
28 Strigând: bărbați Israeliți, dați ajutor; acesta este omul, care învață pe toți de pretutindeni împotriva poporului și a legii, și a locului acestuia, ba încă și Eleni aduse în templu, și a spurcat acest loc sfânt;
29 Căci zăriseră mai nainte în oraș cu dânsul pe Trofin Efeseanul, despre care gândeau că Pavel l-a adus în templu.
30 Și fù mișcat orașul întreg și se adună poporul, și apucând pe Pavel îl trăgeau afară din templu, și îndată fură închise ușile.
31 Dar pe când cercau ca să-l omoare, veni veste la tribunul cohortei că tot Ierusalimul este întărîtat;
32 Acesta de-îndată luând ostași și sutași alergă jos la dânșii; iar ei văzând pe tribun și pe ostași încetară să bată pe Pavel.
33 Atuncia apropiindu-se tribunul îl apucă și porunci să fie legat cu două lanțuri, și întrebă cine ar fi și ce a făptuit.
34 Și strigau din gloată unii într'un fel, iar alții într'altul; și neputând el cunoaște din pricina sgomotului, ce este temeinic, porunci să-l ducă în tabără.
35 Și când ajunse la trepte se întâmplă ca el să fie dus de către ostași din pricina silniciei gloatei;
36 Căci mulțimea poporului urmà strigând: ia-l,
37 Și când erà să intre în tabără, Pavel zice tribunului: îmi este oare iertat să spun ceva către tine? Iar el zise: știi elenește?
38 Nu ești tu dar Egipteanul, care mai nainte de aceste zile întărîtă la răscoală și scoase în pustie pe cei patru mii de bărbați ucigași?
39 Iar Pavel zise: eu sunt într'adevăr om Iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unui oraș nu neînsemnat; te rog dar, dă-mi voe să vorbesc către popor.
40 Și după ce el îi dete voe Pavel, stând pe trepte făcù poporului semn cu mâna; Și făcându-se tăcere mare le vorbi în limba ebreească zicând: